marți, 14 decembrie 2010

Adevărata ratare...

SORIN TUNARU. Am citit doar povestirea intitulată „Enzian”. Este bine analizat modul cum se declanşează gelozia, cum ia amploare, cum duce la crimă (îl concuraţi pe Gib Mihăescu). Apoi, însă, nu se mai înţelege nimic. Cine sunt cei doisprezece? Juraţii care îl trimit pe vinovat la moarte? Participanţii la „cina cea de taină”? Nu mă lăsaţi să aştept prea mult răspunsul. Am început şi eu – contaminat de obsesiile personajului dv. – să-i văd peste tot.

CRISTINEL IORDACHE. Vă reuşesc poemele de dragoste, care sunt – cum ar spune Emil Brumaru – de o delicateţe infinită:
„duminica/ trebuie să te mângâi de dimineaţă/ azi Dumnezeu se odihneşte/ iar tu eşti prea fragilă să te las la voia-ntâmplării// aşează-ţi obrazul pe pieptul meu până/ luni” (nu eşti singură).
De multe ori, însă, vă complicaţi inutil, producând (iertaţi-mi cuvântul brutal) inepţii:
„printre florile născute-n prier/ mâinile-ţi atârnau în ţărână/ tremurau buruienile/ doar până la prima lacrimă/ când ţi-ai smuls coapsa dreaptă/ şi-ai muşcat de dragul neputinţei din ea.”

SORIN VÂNĂTORU („TINICHIGIU”). Scurtele dv. însemnări atrag imediat atenţia şi impresionează prin îndrăzneala şi dramatismul gândirii, prin paradoxurile spectaculoase, deloc ieftine, prin expresivitatea energică a formulărilor. Loviţi năpraznic, cu un baros de oţel, în stratul de idei pietrificate pe care alţii le consideră incontestabile şi, chiar dacă nu reuşiţi să le dislocaţi, măcar faceţi să sară din ele scântei. Se mai remarcă sensibilitatea faţă de suferinţa umană, umorul de idei, de o rar întâlnită fineţe, impresia de noutate pe care o provoacă fiecare text al dv. Mi-ar face plăcere să-mi trimiteţi un cv, o fotografie şi, bineînţeles, tot ce mai scrieţi. Reproduc deocamdată, pentru delectarea vizitatorilor acestui blog, câteva însemnări:
„În moartea violentă întotdeauna există o fracţiune de secundă, în care Dumnezeu se sinucide inconştient, în care legile cosmice sînt prinse în flagrant delict,
capul care intră în parbriz, într-o hărmălaie de fiare şi ruperi, în timp ce aparatul de radio continuă să cînte, iar numărul maşinii nu încetează să impună o raţionalitate a lumii, mă face să mă îndoiesc de sănătatea mintală a Big-bang-ului,
suflul unui astfel de eveniment izbeşte pe veci orice filozofie posibilă”;
„De mii de ani, omul asasinează porcul, încît nimic n-a mai rămas din el, în afara unei sărbători de iarnă, ce se înalţă mereu la cer, o amnezie a păsării- paradisului.”;
„Patriarhul ridică mîinile spre cer, deasupra mulţimi adunate, şi în faţa carelor de televiziune:
«Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pămîntului, al celor văzute şi nevăzute!»
La spitalul Sfîntul Ioan un copil închide televizorul şi ridică mîinile să apuce Biblia de deasupra patului.
Deschide Cartea şi găseşte foaia de observaţie uitată de medic:
«Leucemie acută. Tratament: Prednison, 3 miligrame pe zi. 6 zile. Exitus.»”
Sunt foarte bune şi aforismele, gen riscant, în care mulţi eşuează:
„Să mă rog atît de profund, încît să nu mai fiu eu care mă rog, ci nimeni.”;
„Eu cred în Dumnezeu, nu în ideea mea despre el.”
Unul dintre aforisme – ce surpriză! – este deviza mea secretă: „Adevărata ratare este mediocritatea.”

PROTEURO. În poemele dv. este o paradă de mijloace poetice (motto-uri sofisticate, exces de neologisme, invocări abuzive de mituri şi idei ştiinţifice etc.) care nu produce poezie. Ceea ce scrieţi demonstrează doar că ştiţi foarte multe şi că sunteţi încântat de pregătirea dv. intelectuală:
„Ai putea bănui că există umbre/ ce nu se pot strecura/ prin stâncile de canion/ ronţăite iregular de haita de/ gânduri anxioase/ din creierul popândarului/ antropopatic/ suspectezi acea parte ilegală a luminii care/ nu se coagulează/ cu ţărâna te mai sincronizezi încă/ la spectrul divin pentru a surprinde/ culoarea supremă de kaïros/ în intimitatea momentului de sabotaj «violet»/ ce conduce funciar”.

DAN CRISTIAN IORDACHE. Invocarea fugitivă a unor momente din viaţa de fiecare zi, dezvoltarea unora dintre ele în direcţii fanteziste, sugerarea, în treacăt, a unor posibile semnificaţii metafizice şi toate acestea într-un stil monoton-dezinvolt conduc la compunerea unor poeme publicabile:
„fac pe dirijorul/ către un fluture de perdea/ cântăresc remuşcările dacă au sens/ de regulă da/ analizez cu ceva mahmureală dacă sunt coapte/ să zboare/ dacă nu fac un duş le scap în sifonul/ de canalizare/ ca pe nişte răţuşte din plastic/ îmi spun eu nu exist doamne Iisuse/ şi aşa mai departe tot tacâmul dirijez ram tam tam/ prin mine circulă un ferrari sau chiar două/ şi fiecare mă tamponează de speriat/ ca două gloanţe ce ies din aceeaşi inimă.”
Marea problemă rămâne faptul că aceste poeme seamănă cu ceea ce scriu sute de alţi poeţi de azi.

ANY DRĂGOIANU, VERONICA VĂLEANU, MIRELA VALENTINA BUCUR, OTILIA ENACHE. Textele dv. nu sunt publicabile, dar dovedesc că aveţi unele aptitudini pentru scris.

PENTRU TOŢI CORESPONDENŢII. Cei mai mulţi dintre dv. îmi trimit sute de pagini (există şi un record – o mie cinci sute). Vă rog să daţi dovadă de înţelegere şi să-mi trimiteţi doar cinci-şase (10.000-12.000 de semne). Aş putea fi mult mai expeditiv în redactarea răspunsurilor.

22 de comentarii:

  1. Vă mulţumesc domnule Alex Ştefănescu pentru răspuns!
    V-am trimis deja, pe adresa de email, un mesaj mai detaliat.

    Mult succes în gestionarea acestui blog (şi nu numai), mi se pare extrem de binevenit şi util!

    Cu stimă,
    Sorin Tunaru

    RăspundețiȘtergere
  2. Sorin Vanatoru(TINICHIGIU)15/12/10 7:22 p.m.

    Ne pregatim pentru boala si moarte,fericirea e cancerul, fronda in fata propriei respiratii, cu numelele de Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnule Alex Ştefănescu,
    se vede treaba că nu ştiu să trăiesc!
    Decât cu femei.

    Îndatorat pentru analiza domniei voastre.

    RăspundețiȘtergere
  4. Curiozitate pentru domnul Stefanescu:

    Atunci cand raspundeti, luati textele in ordinea primirii lor, inversa a primirii sau aleatoriu?

    RăspundețiȘtergere
  5. PENTRU ANONIM. Textele le citesc în ordinea primirii lor.Sunt hotărât să nu pierd din vedere niciunul. Am pe conştiinţă o autoare foarte înzestrată al cărei manuscris, trimis pe vremuri cu poşta tradiţională, mi l-a pierdut o secretară. Drept urmare, această autoare, ignorată de mine din greşeală, iar de alţii - din neseriozitate sau din lipsă de generozitate, a renunţat la scris. Ca o consolare târzie, am reuşit să o descopăr după douăzeci de ani şi să o conving să se întoarcă la literatură, ceea ce ea a şi făcut, cu succes. Totuşi, cei douăzeci de ani pierduţi nu i-i mai dă nimeni înapoi.
    Dacă rămân mereu în urmă cu răspunsurile este din cauza mea, pentru că am tot felul de alte obligaţii (ca să-mi pot câştiga existenţa), dar şi din cauza celor care nu vor să ţină seama de rugămintea mea de a-mi trimite texte de numai câteva pagini.
    Această poştă a redacţiei ar funcţiona mult mai bine dacă aş primi scurte extrase şi nu sute şi sute de pagini. Atunci când aş simţi că autorul are talent, fiţi sigur că eu aş fi acela care i-ar cere noi scrieri.

    RăspundețiȘtergere
  6. DOMNULUI ALEX STEFANESCU: "adevarata ratare" nu exista...si ea nu exista pentru ca nu exista nimeni care sa ne spuna care e drumul corect, fie in viata, fie in literatura. Dupa cum perfectiunea nu exista, asa nu exista nici ratarea "adevarata". Octavian Paler explica asta foarte bine, intr-una idn cartile sale. Si tot el considera ca singura mediocritate care nu poate fi scuzata este cea a iluziilor.
    In ceea ce priveste ordinea in care ati primit textele...for God's sake! Am trimis cateva poezii amarate in august si nici pana in decembrie nu ati raspuns. Poate ca pana la urma, asa cum mos Craciun are nevoie de niste spiridusi sa-l ajute, asa si Dvs. aveti nevoie de niste secretare-ceva. Dar sunteti prea orgolios sa recunoasteti.

    RăspundețiȘtergere
  7. Inexistenta notiunii de ratare "adevarata" nu se demonstreaza prin comparatie cu un concept fundamental diferit - perfectiunea.
    Existenta ratarii ("simple") este de necontestat, la orice gen de comparatii s-ar recurge. Ba chiar mai mult, exista mai multe tipuri de ratari.
    Adaugarea termenului de "adevarata" nu are rolul de a transforma ratarea "simpla",existenta si posibila, in notiune inexistenta si imposibila, ci pe acela de a sublinia faptul ca acea anume ratare avuta in vedere are efectele cele mai puternice si doare cel mai mult.
    Poate exista o ratare "adevarata" in plan literar si atunci cand scriitorul este apreciat de critica si incununat cu premii, daca acesta traieste cu sentimentul mediocritatii.
    Mediocritatea este sesizabila si apreciabila de altii, dar este "adevarata" doar cand se simte.
    Faceti un exercitiu de imaginatie si spuneti-mi daca ati putea sa convingeti un Arghezi (de exemplu) care traieste cu sentimentul mediocritatii operei sale, determinat de o raportare la opera lui un Goethe (de exemplu), ca nu are motive sa simta "adevarata" ratare pentru ca aceasta nu exista, deoarece asa a spus Paler.
    "Adevarata" ratare se simte iar in momentul in care se simte exista, ceea ce inseamna ca inexistenta sa este o iluzie, iar despre existenta iluziilor am "auzit" ca ar reprezenta o mediocritate care nu poate fi scuzata.

    RăspundețiȘtergere
  8. Pentru Robin Hood: "Afara ploua!"

    RăspundețiȘtergere
  9. Cu deosebita placere va urmaresc ori de cate ori aveti emisiune la TVR Cultural. Imi puteti spune in emisiunea de azi (19.10. 2010) cum se numeste doamna profesor de romana care a scris acea carte?
    Va multumesc si va urez numai bine.
    P.S.: Felicitari pentru kilogramele pierdute.

    RăspundețiȘtergere
  10. azi e DUMINICA. si afara PLOUA.

    RăspundețiȘtergere
  11. PENTRU TRAIANA ELIZA. NU-l mai citaţi pe Octavian Paler. Mai bine citaţi-i pe cei pe care îi cita el: Platon, Ortega y Gasset, Unamuno, Camus... Da, am nevoie de secretare, recunosc, dar unde să găsesc unele capabile să emită judecăţi de valoare asupra unor texte literare? Dacă ar exista, nu ar lucra în subordinea mea, ci ar deschide bloguri proprii şi, în scurtă vreme, ar avea nevoie şi ele de secretare.
    PENTRU IRIS. Mulţumesc pentru cuvintele frumoase. Profesoara la care vă referiţi se numeşte Floarea Necşoiu.
    PENTRU ROBIN HOOD. Azi e duminică şi afară plouă. Dar marţi nu va ploua şi atunci am să postez noua tranşă de răspunsuri.

    RăspundețiȘtergere
  12. Sorin Vanatoru20/12/10 2:11 a.m.

    1.Domnule ALEX STEFANESCU, va multumesc pentru raspuns, pentru cuvintele foarte frumoase pe care le-ati spus despre ceea ce scriu.V-am trimis un email cu numele "Sorin Vanatoru, posta redactiei", in care am trecut la "attachment", mai multe texte, cum mi-ati solicitat(de fapt,cartea mea intitulata "Betia nimicului", o poza si un CV-scris conventional).Va urez un an nou plin cu realizari si multa sanatate!
    2.Pentru TRAIANA ELIZA.Mediocritatea se simte, e ca si cum ai simti mirosul de caine comunitar in orgoliu.Mediocritatea este lipsa talentului de a te raporta la ceva de o suprema valoare, dar nenumit, si fara sa ai repere venite din exterior.Mediocritatea este un prost gust de a fi.Ea este adevarata ratare, nu aceea conventionala,vorbita pe ulita si la coafor,locuri unde e barfit Gogu fiindca nu are familie, bea si nu are plasma!Adevarata ratare este lenea interioara garnisita cu kitch-uri , frica de a nu-ti risca pielea, pe cont propriu, in fata unui Dumnezeu surdo-mut.Daca ai accepta sa-ti bagi pielea in saramura in fata necunoscutului, mai repede ti se vor deschide cerurile mintii la Judecata de Apoi!Vezi cum iti construiesti Judecata!
    3.Nu Paler sau altii dau lectii Kominterniste de comportament in fata Haului.Paler si altii numai iti fluiera o anumita directie, dar cam atat.Restul, riscul si curajul in raport cu cosmosul iti apartin!Mizeaza pe ceea ce esti, nu ai, nu avem incotro!
    3.Puteai sa-i trimiti textele, gen "Rapirea din Serai",direct lui Mos Craciun!Ar fi urmat un potop de siroaie din cauza emotiei estetice, impanat cu ciucuri pufosi si ratuste metafizice!...

    RăspundețiȘtergere
  13. Motivul pentru care am dat acest citat este pentru ca, dupa o dezbatere cu mine insami, am ajuns la concluzia ca ratarea nu exista, dupa cum nici genialitatea nu exista, sunt doar concepte abstracte folosite uneori prea usor in anumite contexte, doar pentru ca asa "da bine". Iar in ceea priveste citatul respectiv e o dovada de mare cultura si umanism, de incredere in demnitatea fiintei umane a celui care a fost Octavian Paler. Valori care azi sunt demonetizate de diverse "personalitati", in diverse scopuri.
    In sfarsit, nu am nici timpul si nici disponibilitatea necesare pentru a explica niste lucruri pe care le-au explicat si altii si pe care fiecare le poate trece prin filtrul propriei judecati pentru a stabili daca este sau nu este de acord cu ele.

    RăspundețiȘtergere
  14. Andrei Badea20/12/10 9:36 a.m.

    acum, sorine, daca ai fost admirat si laudat, nu-ti bate joc de altii. Lasa-i asa cum sunt, mediocri, si mesteca-ti succesul in barlogul propriilor tale neincrederi in acel "Dumnezeu in care spui ca nu crezi". Bucura-te acum de ele, lasa-i pe altii, caci avantul de a te sti scriitor cu talent tine putin(o stiu pe propria piele, si eu am fost laudat, sa zicem, desi e taranesc cuvantul, de d-l Alex Stefanescu, dupa ce, in prealabil, m-am ciondanit putin cu Domnia Sa. Toti gresim. Eu unul iti dau dreptate, dar nu cred ca trebuie folosit stilul tau persiflator, "de sus", de rege la adresa regentilor mediocrii. Eu cred ca printre supusi exista cetateni ai cetatii literare mai valorosi decat noi, regii, sa zicem, care am fost apreciati in cateva randuri de unul dintre cei mai titrati critici (si, absolut sincer, unul dintre cei mai valorosi-sustin aceasta afirmatie cu textele Domniei -Sale(cine n-a citit, sa le citeasca, si sa vada, se vede de la o posta rafinamentul sau inconfundabil de a da sentinte, de a obloji rani sau de a taia in carne vie,)si chiar daca nu au pic de talent literar sau de oricare ar fi el, sa-i lasam in plata lor( ca in plata Domnului se vede bine ca nu crezi). Eu cred intr-un Dumnezeu cu auz foarte foarte fin, de bufnita, sa zicem, in opzitie cu tine, care-l consideri surdo-mut.

    cu prietenie si respect

    Andrei Badea

    RăspundețiȘtergere
  15. comentariul d-lui Sorin se inscrie in ceea ce eu numesc mediocritate. si autosuficienta. si ignoranta rautacioasa. si mi se rupe.

    RăspundețiȘtergere
  16. Sorin Vanatoru20/12/10 5:35 p.m.

    Pentru DOAMNA ELIZA si pentru DOMNUL ANDREI BADEA.
    Aveti dreptate, si va multumesc mult pentru replica acida.Imi pare rau ca am fost niscaiva rautacios, dar am facut-o din temperament.Ba, chiar va iubesc-si va si cinstesc-, fiindca, orice ati spune rau despre mine, stilul meu de a fi va preia in singuratatea universala, in bunatatea unei sintaxe anonime care e destinul fiecaruia.Mai in gluma vorbind, puteti spune orice despre mine, numai ca sunt autosuficient sa nu spuneti, va rog frumos!Acu' ce sa fac, sa fac ceea ce nu-mi place, adica sa spun ce carti am citit...-fireste ca am citit Paler, Malraux, Camus, Shakespeare,St.Hawking etc.- dar nu lecturile recomanda o persoana, ci stilul de raportare continua la ceva suprem, fara sa ceri ajutoare livresti, nici macar Biblia!Hai sa ma dau intelectual-Umberto Eco si D.Staniloaie spun ca nu trebuie sa ne fixam in El!Dumnezeu vrea sa fie comentat, problematizat, adica, as zice eu, vrea sa fim onesti cu El, nu sa falsam in ceea ce se cheama credinta!Asta-i adevaratul curaj, nu sa fii agatat de stereotipii culturale.Pana la urma, asta ma priveste personal.Sa vad...as scrie anul asta o cartulie-neliterara- despre o teologie scrisa de atei, mai bine zis de cei care nu ca nu cred in Dumnezeu-ar fi fals!-, ci de cei care considera dumnezeirea ca fiind imanenta, nu transcendenta!
    Cu toata stima si prietenia pentru Dvs. si pentru textele noastre literare care s-au imprietenit in acest Sighet al buimacelii ontologice.
    Va admir si va respect.
    La multi ani!
    Sorin Vanatoru-Ploiesti.

    RăspundețiȘtergere
  17. Va multumesc, domnule Alex. Eu cautam pe net, Necsulescu, dar uite era are nume predestinat

    RăspundețiȘtergere
  18. @ alex stefanescu: azi fu MARŢI şi PLOUĂ cu găleata!

    RăspundețiȘtergere
  19. Probabil era vorba de Marţi, după Crăciun, în trend cu Noul Val cinematografic.

    RăspundețiȘtergere
  20. Am sa mor dupa critica lui Alex Stefanescu, care pana la urma e literatura pura.

    RăspundețiȘtergere
  21. Sorin Vanatoru29/12/10 3:41 p.m.

    Scrieti o chestie desteapa despre moartea dvs. estetica, si n-o sa mai muriti dupa critica...Va astept la reanimare, si eu sunt tot acolo, dar incerc sa-mi modific soarta, prin d-alea, scrise pe hartie.Un alt capitol al Istoriei literare...In critica literara exista un simt experiential, o "aia" venita din intuitie si din simtul valorii, nu din matematica!

    RăspundețiȘtergere