marți, 1 februarie 2011

Nu mergeţi la război cu o sabie de lemn!

DINU URECHE. Am urmat îndemnul dv. şi v-am vizitat blogul. Modul pompos în care vă prezentaţi ca scriitor nu este de bun-gust. Iar textele literare propriu-zise, de un umanitarism retoric, grandilocvente şi siropoase, nu fac nici ele o impresie bună. Ar trebui să vă treziţi din această beatitudine a iluziei că sunteţi scriitor şi chiar să deveniţi – sau măcar să încercaţi să deveniţi – scriitor.

LILIANA FILISAN. Îmi pare rău că vă dezamăgesc, nu pot să vă răspund printr-un mesaj separat.

SUZANA DEAC. Poemele dv. sunt compuse din imagini frumoase, care se succed la întâmplare, fără o logică poetică. Mulţi autori de astăzi scriu astfel, creând impresia că textele lor pot începe de oriunde şi se pot încheia oriunde sau chiar că, amestecând versurile ca pe nişte cărţi de joc, nu se pierde şi nu se cîştigă nimic. Să facem o experienţă cu unul dintre poemele dv.:
„Vântul de duminică ridică frunzele/ într-o spirală în care/ se învârtesc speranţe de mâine/ noaptea îşi sărută mireasa/ şi se topeşte în braţe de lumini/ aripi întinse construiesc o nouă zi/ golul se umple cu castele în dantelă/ filme cu conţinut sentimental/ reflecţii pe coasta de nisip/ vor intra în fotografii/ mărgele aleargă pe scări/ într-un clinchet de musical/ sugerând libertatea materiei/ fântâni arteziene cu personaje/ din poveşti/ acvarii cu apă vie şi peşti fericiţi/ şi la sfârşit de drum/ un pod de trecere particular/ peste Oceanul Atlantic.”
Iată, acum, acelaşi poem, cu versurile „amestecate”:
„Noaptea îşi sărută mireasa/ şi se topeşte în braţe de lumini/ mărgele aleargă pe scări/ într-un clinchet de musical/ sugerând libertatea materiei/ vântul de duminică ridică frunzele/ într-o spirală în care/ se învârtesc speranţe de mâine/ fântâni arteziene cu personaje/ din poveşti/ acvarii cu apă vie şi peşti fericiţi/ şi la sfârşit de drum/ un pod de trecere particular/ peste Oceanul Atlantic/ golul se umple cu castele în dantelă/ filme cu conţinut sentimental/ reflecţii pe coasta de nisip/ aripi întinse construiesc o nouă zi/ vor intra în fotografii.”
Această frumuseţe monotonă nu emoţionează, seamănă cu „muzica de atmosferă” care poate fi auzită în unele baruri.

RADU PĂRPĂUŢĂ. Prin povestirile dv. continuaţi inteligent şi cu farmec o direcţie literară care începe cu snoavele populare şi istorisirile lui Ion Creangă. Inserţiile de actualitate în naraţiunea patriarhal-pitorească sunt de un comic irezistibil. Reproduc, ca exemplu, un dialog între Dumnezeu şi un beţiv:
„– Vişinel, Vişinel! tună Domnul din înaltul cerului. mai linişteşte-te şi intră odată în rândul oamenilor. Bată-l Crucea ţi-a luat minţile cu totul.
Înfricoşat, Vişinel cade în nas şi sărută pământul dinaintea Domnului-Dumnezeului său.
– Doamne, în mare mila Ta, înţelege-mă şi pe mine că nu mă pot ţine. La început am băut de bucurie pe la cumătrii şi pe la nunţi. Pe urmă mai beau câte un păhărel, că nevastă-mea, Mariţa lui Vraghie, e tânără, iar eu nu mai îs putinte. Mă înţelegi?
– Vişinel, Vişinel, îl ameninţă Domnul încruntat şi necruţător, dar şi atotmilostiv în acelaşi timp.
– Ce să facem? Suntem făcuţi din carne, Doamne.
– Bine, bine, făcu încurcat Cel de Sus.
– Pe urmă, Ziditorule, am început să beau de supărare că nu mai scap de nevoie şi de necazuri. Uite, acu’ Ghiocel, şoşoiul meu cel mai iubit, s-a înhăitat cu unii şi cu alţii. Face tot felul de rele, de-mi crapă obrazul de ruşine.
– Deh... Ce să-i faci, grăi întristat Domnul, amintindu-şi de Fiul Său.
– S-o înstrăinat Ghiocel. Umblă pistolocu’. S-o dus în Germania, şi-acolo face tot felul de ciordalâcuri cu alţii de sama lui.
– Aoleu! În Germania!? Vezi să nu mă pui în cârd cu nemţii ăştia şi cu tot Consiliul Europei!”
Mi-au plăcut şi povestirile în care apar ca personaje Ion Creangă, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu. Nu oricine ar fi reuşit să-i evoce atât de emoţionant jucându-se de-a evocarea, aşa cum faceţi dv. Nu aş ezita să cumpăr din librării o carte care ar cuprinde asemenea texte, chiar şi dacă pentru asta ar trebui să fac un drum până la Iaşi.

FLORIN VLADA. Ultrascurtul roman satiric (cum să-l numim altfel?) „Moartea unui şef de gară” este scris cu vervă. Personajele aduc aminte, vag, de Tanţa şi Costel ai lui Ion Băieşu. Totuşi se vorbeşte prea mult, fără justificare estetică, în cuprinsul lui. Deşi aţi structurat naraţiunea într-un mod ingenios, multe dialoguri creeză impresia că „nu se mai termină”.

ALEXANDRU COŞCIUG. Ceea e mi-aţi trimis e o teorie ştiinţifică fantezistă versificată, uşor caraghioasă. Ironiile dv. la adresa artificialităţii vieţii de azi alternează cu umorul involuntar:
„Acuma naşte şi Adam, şi nu mai pare făcătură,/ Iar Eva-i fecundată-n vitro, căci asta-i noua partitură./ Acum ai devenit model, modelul de la noua şcoală,/ Unde toţi oamenii-s la fel, iar lui Adam nu i se scoală/ Nici o idee nouă, care să domolească în vre-un fel/ Torentul evoluat prin Eva şi-armonizat numai prin El.// Clistronul, ce mai stă în coasta sălbaticului om din tine,/ Va dispărea, pentru că, mâine, în vitro credem că-i mai bine./ Astfel sunt multe armonii, din care Domnu-a scris în Carte/ Că numai El şi numai dracu sunt cei de care avem noi parte./ Tu, un om liber şi-nţelept, poţi să alegi diapazonul de acord:/ Te duci cu sufletul la El sau dracu-ţi schimbă sânge-n cord?”
Atacaţi într-un mod naiv marile teme ale reflecţiei filosofice. V-aţi dus la război cu o sabie de lemn.

VIRGIL STAN. Scenele erotice din romanul dv. „Cât de multe iubesc...” scandalizează nu prin erotismul lor, ci prin stilul chinuit-ceremonios în care sunt descrise, prin amestecul rebarbativ de literatură bombastică şi discurs oficios:
„Aştepta cu nerăbdare ca cel de lângă ea să încerce să scape şi de bucata de bumbac ce mai stătea împotriva împlinirii descătuşării din lanţurile chinuitoare ale abstinenţei, mai ales când simţea forţa sfredelitoare a inamicului ce bătea la poarta larg deschisă, apărată de un simplu străjer nevolnic precum chilotul lui Mircea. Scăpând şi de acest obstacol împotriva împlinirii nevoilor stringente ale celor doi tineri, mâna ei feminină şi foarte pricepută, aşezată pe o parte foarte masculină a trupului partenerului, îl aduce cât mai aproape de cuptorul ce dogorea în foc continuu. Un val de căldură îi cuprinse pulpele şi sânii, stârnindu-i o dorinţă violentă şi febrilă de a fi penetrată de acest impetuos zburdalnic cu poftă de joacă, prin păduricea mătăsoasă din scorbura coapselor sale neastâmpărate.”

IULIAN BĂNILĂ. Este surprinzător faptul că nu sunteţi conştient de talentul dv. (sau poate doar jucaţi comedia modestiei). Cele două scurte povestiri pe care mi le-aţi trimis sunt cuceritoare prin inventivitate, umor, moblitate a gândirii asociative. Portretul în mişcare al personajului pe care îl numiţi „un mogul al plăcerii” este antologic:
„L-am cunoscut într-un bar studenţesc, «Cannabis», unde, mânat de o înduioşătoare compasiune, tocmai vegheam ca o graţioasă căprioară cu ochi asiatici să nu care cumva să se plictiseacă, când iată, intră el. Sfios, ca o cocotă masculină ieftină, Lazăr s-a aşezat la masa-mi. Amuşină, se gudură şi zâmbeşte insinuant. Cinci minute mă ignoră politicos, apoi o priveşte pervers în irişii de stepă. Tacticos, cu o privire plină de neprevăzut, îşi scoate setul de cătuşe, trusa de voiaj a violatorului amator şi agenda. Cu sprâncenele se-ncruntă, cu buzele îşi umezeşte degetul, cu degetul răsfoieşte agenda. Dar iată că zâmbeşte! Da! A găsit timp în încărcatul său program. Clipesc de două ori şi rămân singur. Ezit câteva secunde, nu-mi dau seama ce s-a întâmplat şi mă trezesc alergând afară. Prea târziu! Un taxi luxos, cu fata visurilor mele, Lazăr şi tapiţerie din piele, porneşte în trombă spre-o luxuriantă garsonieră. Pe ea am văzut-o a doua zi, când, cu un ochi albastru şi altul sincer, îmi spunea:
– Să nu-ţi imaginezi ceea ce deja e evident.Am fost la el să iau o carte!”

SARA VOINESCU. Povestirile dv., inspirate în general din viaţa de fiecare zi, sunt simpatice, dar nu mai mult decât atât. Le lipseşte o semnificaţie literară. Merită să le citiţi celor din familie sau prietenilor, ca să-i amuzaţi, nu să le puneţi în circulaţie pentru mii de cititori.

BIANCA DAN, GABRIEL MĂRGEAN, DAN NOVAC,VALENTIN NICOLAE, VIOREL CARTAŞ, aDuTZaDivA aDuTZaDivA, VLADI MUNTEAN. Nu vă lipsesc talentul, sensibilitatea, pasiunea pentru literatură, dar încă nu sunteţi formaţi ca scriitori. Vă rog să mă ţineţi la curent cu evoluţia dv.

71 de comentarii:

  1. multumesc.
    drept rasplata un text, macar de ar fi bun, dar e cadou:

    pe celălalt mal

    încercam să emit adevăruri mici
    luminiscente
    de sector
    ieri pe zi trecusem prin centru
    câtă gâlceavă cât bazar
    câtă târguială
    stam de partea cealaltă a lacului
    ca-ntr-o ecranizare a unei povestiri de
    vânătoare
    luciul apei nemișcat
    mătasea broaștei zooplancton
    papură stufăriș țânțari trestii sălcii arse
    fumam
    un smog darkgray deasupra orașului
    un nor ca un cap rânjind asurzitor
    o, tu, market town
    o, tu, leșie și broască

    prin aburul de canal
    prin sticla îmbâcsită a ochelarilor
    îmi pleca privirea bezmetică zumzăitoare
    ca o muscă harlequin&ferrari red&icterine&black
    oratori recitatori saltimbanci clovni
    picioaroange
    iosefini înghițind lame de ras(ă)
    ștergându-și/ți gura cu o batistă îmbibată-n
    spirt sau formol
    dame cocote lustragii trubaduri

    și mult praf și mulți șerpi șerpoaice
    îmbrăcat în plastic
    legat cu un inel de tablă la cap
    asudând mirositor
    prin mâzga ce se ridica din lac
    musca asta de-mi era privire mai bâzâia încă
    locul.

    v.nicolae

    RăspundețiȘtergere
  2. Tot răsucind semnărica D-voastră despre povestirile mele, acuma m-am apucat să-l citesc de la dreapta la stînga, bolmojind ca nebunul parcă pe ovreieşte, măcar că nu bleştesc o iotă din limba lui Beshavis Singer (deşi mi se pare că el scria în idiş).În afară de asta, azi nu am mai lucrat nimic - de bucurie.Drept aceea,D-voastră fiind vinovat, domnule Alex Ştefănescu,îmi sînteţi dator cu o zi din lucrul meu traducţional.Doar dacă în schimbul numitei zile, îmi veţi da ca zălog semnărica sus pomenită, ca să citez niscaiva vorbe din ea pe vreo bucoavnă de-a mea viitoare, atunci poate-poate să vă faceţi scăpat; dar nu ştiu, zău!Cum se zice pe la Chişinău:o să mai videm Se prea poate că da, se prea poate că nu...
    Acuma rămîne să umblu după editura cu pricina prin Dulcele Tîrg, dar tăti, în afară de una, îs tare pricăjiti şi mititeliiii...că de la Bucureşti se văd ca prin sîtă. Şi, în loc să-ţi de, mai vor şi parali. Na, frate! Da' o să mai videm!
    În altă dezordine de idei, vă mulţumesc, vă mulţumesc, vă mulţumesc.
    Din inimă,
    Radu Părpăuţă

    RăspundețiȘtergere
  3. Sara Voinescu2/2/11 9:21 a.m.

    Multumesc frumos, domnul Stefanescu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnule Ştefănescu, ce fac cu şeful de gară, îl mai fardez sau îl incinerez? f.v.

    RăspundețiȘtergere
  5. domnule stefanescu , la mailurile din ce luna ati ajuns?

    RăspundețiȘtergere
  6. Probabil ca la mailurile din a doua sau a treia zi de la lansare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt multi in Romania care au bani-cunosc personal-,dar traire ioc!Asta se vede in text, in ceea ce scriu!Li se pare-femei sau barbati- ca daca au aparut cu o carte laudata de "critici" oarecare , niste pofticiosi la vodca sau altceva(...), sunt si buni.Sunt filiale -gen Asociatia pt.literatura-ceva de genul asta-din Brasov, Targoviste etc.-plin de nulitati literare.Niste veleitari,niste increzuti pe masura nimicului lor interior!Dar au parale, aia e, se infig repede sa-si publice, nevrotic, niste facaturi plicticoase, si se dau grande ca -zice-se-"au publicat"!

    RăspundețiȘtergere
  8. ...cum ar fi, de exemplu, Bianca Dan, niste scuzati, kkaturi cu de-alde "iubirea" lu'peste, niste tampenii siropoase -hartia suporta orice!Dar Bianca Dan are parale sa-si intretina un sait cu stupiditati poetice,eu nu am banii ei!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce ai scris mata e papa kaka wax albina!O babilonie!Pierzi timpul!Ce-i aia?!Mai bine ia niste distonocalm!

    RăspundețiȘtergere
  10. ...ma referam la "NEXTVAL".

    RăspundețiȘtergere
  11. mare dreptate aveti, domnule anonim, in legatura cu nulitatile literare. Din pacate, nulitatile cu bani, cele mai periculoase specii, in bogata si continua dezvoltare, sufoca cealalta latura, adevarata si singura, de altfel, de luat in seama, latura a beletristicii: scriitorii care au, cu adevarat, cum se spune, condei. Cei cu condei , multi dintre ei, mor necunoscuti, ironizati, dati la o parte, saraciti si saraci, vezi cazul van gogh(prin extensie culturala) sau kafka. sa ne rugam ca lucrurile sa se schimbe macar 1 milimetru.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ma bucur ca m-ati inteles, domnule Andrei Badea.Pana la urma, nu am zis ceva rau.Trebuie,din cand in cand, s-o spunem si p-aia dreapta.Aveti dreptate, marele van Gogh care ducea lipsa de vopsea(ii tot cerea lui Theo), un tablou de-ale lui astupa o gaura in cotetul de gaini.Am gasit pe net, zilele astea, "Povestiri stranii" si "Antologia nuvelei fantastice'!
    Are dreptate si dl. Alex Stefanescu cu acel "sindicat al succesului"(cititi pe net,daca doriti, e foarte interesant).

    RăspundețiȘtergere
  13. Dacă vorbim de civilitate, să dam exemplu noi înșine, ce ziceți? Comentariile se semnează și referințele se indică. În speță: http://revistacultura.ro/nou/2010/04/sindicatul-succesului/

    Principial dl. Alex Ș are dreptate. Dar...
    Dar... cînd un autor nul nu are „succes” poate invoca senin absența lui din „sindicat”. Am auzit de sute de ori: „aha, eu pentru că nu am pile și sînt prea bătrînă ca să mă mai placă (sau alt cuvînt) criticii nu iau premiul X!” Fals. Nu-l ia pentru că scrie ca la 1848.

    Critica de susținere poate și ea greși cu bună credință. Însuși dl Alex a susținut cu bună credință autori eminenți dar și alții care nu au confirmat și nu vor interesa pe nimeni în 10 ani.

    Sistemul de promovare e o realitate, dar nu mai sînt vremurile lui Van Gogh și nici ale lui A. Toma (din motive diferite). Valoarea se impune. Fără acest optimism hai să alegem colectiv calea lui Ladima (Pavese etc.).

    În fine: Bianca Dan e o neinspirată practicantă a literaturii. De acord (am vizitat situl tocmai că m-ați incitat). Spre zero! E siropoasă, e cum spuneți. Dar cînd scriu asta despre ea semnez, stimați colegi. Îmi asum cuvintele pe care le las pe hîrtie, blog, forum etc.

    RăspundețiȘtergere
  14. Mi-a plăcut cacofonia „ca cel” din citatul ales de dl Alex:

    „Aştepta cu nerăbdare ca cel de lângă ea să încerce să scape şi de bucata de bumbac ce...”

    Dar și mai mult dubiul: el urma „să încerce”. De unde rezultă că putea să nu izbutească, sărmanul. Luciditatea femeii care își dă seama că veșmîntul opritor e „de bumbac” și nu sintetic este abisală, excluzînd ipoteza că era o textilistă obișnuită să aprecieze aproape subconștient texturile.

    Ce viață veselă ne oferă literatura, chiar cînd e slabă!

    RăspundețiȘtergere
  15. Dle Horia Gârbea,

    Ia nu vă mai daţi dv. rotund, că nu prea aveţi de ce. Dacă-mi aduc bine aminte, inclusiv o carte de-a dv. figura, acum câţiva ani, într-un infamant (dar argumentat) top al celor mai proaste cărţi ale anului. Mai uşor cu pianul pe scări, aşadar.
    "Ca cel" nu e cacofonie. Ieşiţi din această paranoia a hipercorectitudinii. Ar însemna, după capul dv., că însuşi cuvântul "eficace" e cacofonic.

    RăspundețiȘtergere
  16. Despre veleitari si grafomani care ne maninca zilele: http://fusaru.blogspot.com/2011/02/despre-grafomani-si-arta-postmoderna.html.

    RăspundețiȘtergere
  17. 1.O fi gresit omul cand a scris "ca ce"(sau cam asa..."ca ceva").Imi aduc aminte ca ,prin anii '80, aparea in "Saptamana"un serial unde,un specialist lingvist-batran,parca "Mihaescu"il chema, nu mai stiu -ii reprosa lui Nicolae Manolescu dar si altor critici faptul ca nu stie unde sa puna virgulele!Adica ii corecta.
    2.Domnul Horia Garbea poate ca a scos o carte mai putin buna-se mai intampla-dar asta nu inseamna ca nu are un bun simt critic!

    RăspundețiȘtergere
  18. 1.Si mai e ceva,inca nelamurit:daca se spune corect"bolnavi psihic", atunci spui, pe acelasi model, "analisti politic" ceea ce suna foarte urat.
    Si daca zici "analisti politici" e un capat de tara, o mare greseala?!DOOM-ul contrazice Intreptarul ortografic(ala vechi)
    2.Romulus Vulpescu tuna si fulgera impotriva scrierii cu "I" din "A".
    3.Altceva:mai demult se scria "nici o", nu "nicio"ca acum.O babilonie,o cearta intre Academie, scriitori, traducatori etc.

    RăspundețiȘtergere
  19. 7 februarie 2011, 12:36 Erata:"faptul ca nu stiu",scuzati!

    RăspundețiȘtergere
  20. Nicio e greşit dpdv-ul meu. Pentru că se poate spune "nici măcar o", adică e o confuzie aici cu vreo. Dacă poţi introduce acel "măcar" acolo, nu se justifică scrierea legată.

    RăspundețiȘtergere
  21. constantin cretan8/2/11 1:53 a.m.

    Titlul corect al acelui articol al d-lui Alex Stefanescu ar fi fost "Sindicatele pseudosuccesului". Pentru ca sint mai multe sindicate, desi unul e mai proeminent acum. Si pentru ca niciunul dintre aceste sindicate nu asigura un succes real. Dimpotriva, aceste sindicate asigura tocmai insuccesul major al lumii literare de azi: pierderea cititorilor. Iar pierderea cititorilor, acesti ultimi "arbitri", inchide cercul vicios. Pentru ca absenta unui public incurajeaza tipul asta de "sindicalism", pentru ca permite orice clasamente, oricit de aberante. Ceea ce indeparteaza si mai mult cititorii. Asta e realitatea lumii literare, aceeasi cu cea din toate celelalte zone ale vietii romanesti de azi.

    RăspundețiȘtergere
  22. Da, da, aveti dreptate!

    RăspundețiȘtergere
  23. puritanism literar in 2011? Sa fim seriosi, domnule Horia Girbea, daca ati spus ca nu se scrie ca la 1848, sigur stiti cum se scrie in 2011(?); si apoi Bianca este o silfida, are un loc in literatura care o poate consacra(spre pilda<!) ca muza!

    berzulian B. Zeppter

    RăspundețiȘtergere
  24. Domnul Horia Garbea a spus ca unii scriu ca la 1848,asta a spus.Adica nu trebuie scris ca la 1848,nu e clar?Ce-i dati cu de-alde "silfida".Daca scrie prost, fara nerv, fara curaj in expresie,fara forta, degeaba ii dati dv. cu "silfida"!

    RăspundețiȘtergere
  25. constantin cretan10/2/11 2:41 p.m.

    Exista doua istorii ale literaturii: una a curentelor literare si una a scriitorilor valorosi. Eminescu, Bacovia sau Ion Barbu scriau "ca la 1848", daca ii privim in contextul literaturii europene. Totusi ei sint mari poeti. Pe de alta parte, postmodernistii nostri, care se cred "la zi", nu capata nicio valoare suplimentara prin aceasta "sincronizare". Faptul ca imiti dupa 5 ani nu iti confera nici mai multa originalitate si nici mai multa valoare decit daca ai imita dupa 50 de ani. Sincronism inseamna sa imiti mai repede, atita tot. O literatura care urmareste sincronizarea e una imatura. Un scriitor, la fel. "Ca la 1848" sau "ca la 2011" e o falsa problema. Adevarata problema a unui scriitor ar fi sa scrie ca nimeni altul. Eu asa cred.

    RăspundețiȘtergere
  26. constantin cretan10/2/11 3:05 p.m.

    Adrian Paunescu scrie "ca la 1848". Sigur ca, prin asta, versurile lui pierd din valoare. Insa "densitatea" poeziei lui nu e mai mica decit cea a multora dintre cei care scriu "ca la 2011". Pentru ca Paunescu a avut foarte mult talent, iar talentul razbate si prin versuri "ca la 1848". La fel cum lipsa de talent nu poate fi mascata de "sincronizare".
    Dl. Alex Stefanescu are dreptate cind isi face Istoria "pe scriitori", nu "pe curente". Si are dreptate si atunci cind cauta genii, nu talente. Pina la urma, doar geniile conteaza.
    Chestiile de tipul "eu nu citesc autori, eu citesc literaturi" suna bine din coada, dar nu dovedesc decit incapacitatea accesului la autor. "Literaturile" sint moarte. Vii sint autorii.

    RăspundețiȘtergere
  27. Atemporalitatea in poezie poate sa fie confundata cu un anumit stil. Cu o anumita perioada de timp sau curent literar. Folosirea unui limbaj/expresivitati perimate nu-i o catastrofa. De ce? Pentru ca toti care scriu poezie nu fac altceva decat sa "imbogateasca intunecata zare". Grav este cand se cade in mimetism ori... pueril. Atemporalitatea in poezie o gasim si in poeziile moderne. Sentimentele, trairile, luna, copacul, pamantul, cosmosul, femeia toate sunt chestiuni atemporale. Papirusul, autobuzul, si orice obiect facut de om sunt chestiuni care se pot topografia in timp.
    Deci: o poezie cu tematica atemporala este o poezie mult mai valoroasa pentru ca ea are ca target o paleta mult mai larga de cititori. Si... este produsul introspectiei mult mai adanci.

    De ce sa nu scriem si ce n-au scris ceilalti la vremea lor?

    RăspundețiȘtergere
  28. Aici nu-i vorba de "tematica atemporala" sau "temporala", ci daca ceea ce scrii-indiferent de tematica, atentie!-este bun sau prost!E foarte simplu.

    RăspundețiȘtergere
  29. Tot eu.
    1.Nu e musai sa scrii pe teme universale,daca nu simti nimic pt.ele.Poti sa scrii despre chestiuni domestice-cum fac multi-adica despre Maricica, despre seful de post, despre fructe, animale etc.Totul este sa scrii bine,asta e tot!Dupa ce te-ai exersat in zona asta de "facere a mainii", poti sa treci si la simfonii ale destinului,sa zicem.As vrea sa repet:secretul consta in a scrie bine(ceea ce ti-ai propus sa scrii), asta-i toata filozofia!
    2.In alta ordine de idei, e corect "pe scriitori,nu pe curente".

    RăspundețiȘtergere
  30. constantin cretan10/2/11 4:09 p.m.

    Lumea literara de azi ar trebui sa-si propuna un alt tip de sincronism. Pentru ca ea sufera de acelasi tip de anacronism ce caracteriza viata literara interbelica, cind treceau drept cei mai mari poeti Minulescu si Topirceanu si drept cei mai mari prozatori Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu si Octav Dessila. Si cind, in 1931, nu Arghezi era premiat pentru "Cuvinte potrivite", ci Alfred Mosoiu, pentru productii ca aceasta:

    ROUA DIMINETII

    Plapand ghiocelul
    iesind din zapada
    Striga: "Tatal nostru"
    Ca lumea sa-l vada.
    "Care esti in ceruri",
    Sopti floarea-soare
    Si-un val de lumina
    cazu pe razoare.
    Smerit busuiocul
    Cand vantul il mana
    Si-i scutura roua
    "Sfinteasca-se"-ngana.
    Cand "numele-Ti" spune
    Trist ochiul-de-bou
    Nu stiu de-a fost soapta
    Sau numai ecou.
    Albastra ca cerul
    O nu-ma-uita
    Spune: "Imparatia
    sa fie a Ta".
    "Si faca-se voia"
    Suspina-o camee
    Calcata-n picioare
    Pe alba alee.
    Cand nuferii-n lacuri
    Vad stele ca sunt,
    Soptesc: "Cum e-n ceruri
    Asa pe pamant."
    Si graul, cand moara
    Vuieste intr-una
    A zis: "Painea noastra
    Cea de totdeauna".
    Iar nalba si gura-
    de-leu, amandoua,
    la fel, rugatoare,
    Raspund: "Da-ne-o noua!"
    Cu gandul la fluturi
    Stau rozele-n glastre
    Si spun: "Iarta noua
    Gresalele noastre".
    "Precum noi iertam
    Gresitii", incet,
    Raspunde garoafa
    Uscata-n buchet.
    Si crinii, podoaba
    Fecioarei cinstite,
    Soptesc: "Nu ne duce
    pe noi in ispite".

    RăspundețiȘtergere
  31. constantin cretan10/2/11 4:12 p.m.

    Erata: in 1927, nu in 1931.

    RăspundețiȘtergere
  32. constantin cretan10/2/11 4:25 p.m.

    Astazi se trece prin "filtrele" vietii literare exact ca prin vami. E normal ca publicul sa priveasca "filtrele" acestei lumi literare exact cum ii priveste pe vamesi. S-a ajuns pina acolo incit chiar si "intrarea" in anumite istorii ale literaturii se poate face si contra bani, mincare, sex etc etc. Exact ca prin vamile noastre.

    RăspundețiȘtergere
  33. :)) tare faza cu vama.
    Pe aia slabi o sa-i inghita timpul. Poa' sa-i promoveze si Basescu! Asa cum face cu Mircea Cartarescu. Bine... Cartarescu are si el un loc printre poeti. Dar ierarhia o decide posteritatea.

    RăspundețiȘtergere
  34. "Nu e musai sa scrii pe teme universale,daca nu simti nimic pt.ele."

    pai... ori scriem ori ne jucam! Daca ne jucam... merge si "hutza-hutza" sau "ooooof via-taaaaa meaaaa!"
    si manelele inseamna muzica. Da pana la simfonie... mai exista doar doi pasi :)

    RăspundețiȘtergere
  35. Da, sociologic vorbind si "viataaaaa meaaaaaaaaa"are un loc sub soare(desi mie imi displac manelele,vreau sa fiu obiectiv)ca si poezia ludica(gen Serban Foarta sa Marcel Gafton etc.-in comparatie cu Dante sau Eminescu!)Dumneata vrei sa scriem exclusiv capodopere gen "Hamlet" sau "Divina comedie"?Asa ceva-si sa vrem-nu e posibil.

    RăspundețiȘtergere
  36. Pt. anonimul de la ora 19;06.
    Ar fi bine sa faci putina meditatie la gramatica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Suna excelent "anonimul de la ora (19:06)". Ca un titlu de policier.

      Ștergere
  37. Inainte de Hamlet... cu siguranta - doi tipi - discutand pe un blog :) credeau la fel.

    RăspundețiȘtergere
  38. ..."sau Marcel Gafton". "Contributia" dv.la discutie,atat valoreaza:cat o litera omisa de mine, din graba!Cand nu ai idei, ataci orice, din prostie si oftica!

    RăspundețiȘtergere
  39. Ce-i aia "inainte de Hamlet... cu siguranta - doi tipi - discutand pe un blog :) credeau la fel."?!Un "poem" de-ale dumitale?!...

    RăspundețiȘtergere
  40. cit de mult imi place lumea asta literara, hahahahahaha

    vitejilor!
    dar ca la 1889 sau 1989 putem scrie?!

    Cind trece un soldat al cuvintelor consemnati si atit!

    berzulian?

    RăspundețiȘtergere
  41. Mai,''hahahahahaha", dar cand iti simti prostia si imbecilitatea,cum faci?!

    RăspundețiȘtergere
  42. nu ma incearca asemenea sensibilitati care te incearca(e greu, nu?) cind te uiti in oglinda!

    RăspundețiȘtergere
  43. Constantin Cretan, daca a scrie ca la 1948 este o falsa problema, atunci faptul ca A Paunescu scrie ca atunci nu mai conteaza, ci doar acele poezii care ii dau masura geniului; in rest cam de acord cu tot ce spuneti, asezat si intelept

    RăspundețiȘtergere
  44. (Mai intra pe blog si tot felul de idioti, care nu discuta ce e de discutat!).
    Paunescu nu a scris ca la 1848.Asta cu "1848" este o metafora care vrea sa spuna "invechit".Paunescu a scris simplu, nu "ca la 1848".Simplu inseamna altceva decat "1848".Simplu, adica fara arborescente metaforice foarte stufoase,spre ininteligibil-cum se mai practica azi.

    RăspundețiȘtergere
  45. merci, dulceata, ne-ai luminat!!
    ba chiar despre ce e de discutat se discuta(;))), ...faptul ca Alex nu si-a luat cimpii e un miracol!

    RăspundețiȘtergere
  46. daca vei continua sa postezi, isi va lua...

    RăspundețiȘtergere
  47. ...nu-i bai, va ajunge in state

    RăspundețiȘtergere
  48. Pentru "anonimi": sinteti siguri ca nu exista programe de identificare cu amprenta personalitatii voastre? O parte publicati, mostre de raportare sau gasit usor cam la toti.

    Inca ma mai gindesc daca sa postez sau nu lista autorilor reali ai comm-urilor, unele trimise din locatii diferite.

    RăspundețiȘtergere
  49. @Foarte matinalul Anonim detectiv
    Buna gluma!

    RăspundețiȘtergere
  50. Am programul.O sa te "public" si pe dumneata.In loc sa contribui la o discutie matura, te tii de puerilisme.Te tii,fiindca ori nu ai ce spune la modul serios,ori esti invidios pe ceva anume,ori esti frustrat.Sau las.

    RăspundețiȘtergere
  51. Daca imi incalci dreptul(prin legea scrierii pe forum)de a semna si "anonim",daca asa vreau eu,s-ar putea sa-ti cer daune morale la greu!

    RăspundețiȘtergere
  52. Foarte frumos scris :) Si eu scriu versuri si proza. V-as ruga frumos sa uati legatura cu mine la adresa de mail very_sweet_sacrifice@yahoo.com pentru a va trimite cateva creatii. Parerea dumneavoastra ar conta mult

    RăspundețiȘtergere
  53. Domnule Gherman, as dori sa va citez intr-o carte, daca se poate, pentru acel "De ce sa nu scriem si ce n-au scris ceilalti la vremea lor", sub vioiul "Timpenia desavirsita",
    Este evident ca va vor fi achitate drepturi de autor, meritati.

    cu bucuria de a va fi descoperit

    RăspundețiȘtergere
  54. Adica de ce sa nu mergi la razboi cu o sabie de lemn? Daca stai pe la manutanta si nu o scoti se vede ca e de lemn? Si apoi daca e de lemn mesteci in bucate, mesteci, mesteci, cine stie ce iese, iti faci prieteni, cind e vorba de bucate..
    D-aia zic ca o sabie de lemn poate fi pretioasa asemeni unui lemn asisderea chiar si la razboi.

    Lemn Tanase

    RăspundețiȘtergere
  55. Ultimele doua postari sunt incoerente.

    RăspundețiȘtergere
  56. Ultimele doua postari sunt incoerente.

    RăspundețiȘtergere
  57. Curat incoerente (ultimele doua:))

    Frizeru Alecu

    RăspundețiȘtergere
  58. Dandanache:Si lupta,si dai, si lupta, ma'ntelegi...eu,de la '48...sa nu ne trezim cu vreun balotaj!
    Trahanache:Balotaj,la noi?...Vei avea unanimitate,stimabile!
    ...In sanatatea conului Tipatescu si a Joitichii!

    RăspundețiȘtergere
  59. nea alec, lasa-le, bre, ca sint pomadate !

    RăspundețiȘtergere
  60. sau mai bine tunde-le !

    RăspundețiȘtergere
  61. "Anonim spunea...

    Domnule Gherman, as dori sa va citez intr-o carte, daca se poate, pentru acel "De ce sa nu scriem si ce n-au scris ceilalti la vremea lor", sub vioiul "Timpenia desavirsita",
    Este evident ca va vor fi achitate drepturi de autor, meritati.

    cu bucuria de a va fi descoperit
    15 februarie 2011, 18:13 "

    interesanta scleroza dumneavoastra mentala. Si... incremenirea scremuta in proiectul snobilor.

    RăspundețiȘtergere
  62. Tot respectul si admiratia pentru munca depusa de dl.Alex Stefanescu,dar aceste postari aiuristic-glumete sunt cauzate de nerabdare si plictiseala,in asteptarea raspunsurilor din partea domniei sale.

    RăspundețiȘtergere
  63. Pai pana posteaza noile raspunsuri d.Alex...ne-apuca nervii!...

    RăspundețiȘtergere
  64. asteptati, asteptati, ca si batrinul il asteapta pe Cid:))

    RăspundețiȘtergere
  65. Ai dreptate,mon cher,caldura mare...domnu' i-acasa?...aici e strada Diligentei...amice, esti idiot...ba nu, domnule!...apoi a luat cheia cu dansul cand a plecat...

    RăspundețiȘtergere
  66. Aoleeeu,mi se lungesc urechile...

    RăspundețiȘtergere
  67. ...ca nasul il ai, oricum, cat al lui Pinochio:)

    RăspundețiȘtergere