luni, 4 martie 2013

Ofer azil literar autorilor valoroși marginalizați

VLAD STOICULESCU. „Am aflat recent despre colectia „Noul val” și despre invitația adresata scriitorilor aflați încă la debut. Doresc să întreb ce tip de manuscrise se pot trimite? Dacă în ultima vreme m-am focusat pe scriitura în limba engleză (obligat întru-câtva și de job), mi-aș dori să văd publicată o mai veche colecție pentru nuvele și o carte pentru copii. Asta, evident, dacă se ridică la nivelul așteptărilor. Pot fi astfel de manuscrise trimise?” Nu este vorba de scriitori „aflați încă la debut”, ci de scriitori de toate vârstele, aflați la prima sau la a zecea carte. Criteriul unic este valoarea textului. În colecția „Noul val”, am să public NUMAI cărți bune. În cuprinsul ei am să ofer azil literar autorilor valoroși care sunt ignorați sau respinși de rețeaua de relații atotputernică în azi în lumea cărții. OLGA ALEXANDRU DIACONU. E frumoasă ideea de a-mi trimite versurile citite cu glas tare chiar de dv. Cu atât mai mult cu cât aveți o voce cultivată, care nuanțează inteligent ideile. Și versurile îmi îmi inspiră respect, chiar mă încântă, se caracterizează printr-o demnitate statuară. Totuși sunt compacte și reci, ca marmura, mi se face dor, când le aud, de o lavă incandescentă. BIANCA LUCACIU. Mă surprinde neplăcut faptul că o elevă de 17 ani scrie cu atâta înverșunare despre cei care au ajutat-o să publice prima carte. Nu știți nimic despre câți bani investește o editură în tipărirea cărții unui autor necunoscut, despre dificultățile pe care le întâmpină când încearcă să o difuzeze etc., și totuși îi blamați, dintr-un orgoliu de pretinsă vedetă, pe binefăcătorii dv. În plus, îmi vorbiți cu emfază despre cartea dv. înainte de a mi-o fi trimis și îmi cereți, cu aplomb, să vă includ în programul „Noul val”. Dacă scrieți bine, am să vă includ, trecând peste modul abuziv în care vă purtați, dar trebuie întâi să mă conving că scrieți bine, nu e de ajuns să mi-o spuneți dv. FLORINA ISACHE. Versurile dv. sunt bine scrise? Da. Dacă ar fi publicate, le-ar citi cineva cu pasiune? Nu. „Ceaiul se răcise, dar vesta ta îmi ţinea de cald. Călcam pe cer. Edenul este un oraş de câmpie, care nu rugineşte niciodată. Străzile sunt sticle în care nu stii ce mesaj găseşti, de aceea trebuie să mergi cu grijă. Locuitorii îşi aşază craniile la geam, printre muşcate. Lumina reflectă în toate direcţiile...// Până la trecerea peste calea ferată – vom scrie nefericirea fericirii...” Idear ar fi să vă folosiți talentul, inteligența artistică, imaginația – calități cu care sunteți fără îndoială înzestrată – pentru a-l face pe cititor… captivul textelor dv. CAROL DANIEL. Răspunsul anterior vi se potrivește și dv.: „într-o zi vom fi atât de spirituali/ că nu vom mai şti să deosebim apele de pământ/ nu vom mai şti când am început să mergem pe jos/ şi când pe apă/ ori sub ce nori ne-am gândit la înţelesul lucrurilor/ ce autobuze am luat până la dezamăgirile noastre/ câte pahare de apă am dat fântânilor/ şi celor însetaţi/ că vom ajunge ca nişte sfinţi la/ care nu se mai roagă nimeni” ERATĂ. Am scris greșit, data trecută, adresa de e-mail la care îmi pot fi trimise textele. Iată varianta corectă: alex2108145@yahoo.com