marți, 29 ianuarie 2013

Unde se duc îngerii când mor?

GEORGE FORCOS. Ceea ce mi-aţi trimis este un fel de poezie din secolul XIX reciclată: „Clopotele bat în zarea-nmărmurită.../ Stropi fierbinţi sărută marmura de gheaţă,/ Cad petale albe din coroana moartă,/ Iară lutul negru ascumde faţa mată./ Greieri negri te plâng acum pe tine,/ Crengi de salcâm vor să te cuprindă,/ Dar sunt doar pomi fără cuvinte!” Cum adică „pomi fără cuvinte”? Există şi pomi cu vocabular? GHEORGHE URZICĂ. Îmi place, în continuare, scrisul dv. Reuşiţi să faceţi, ca prozatorii ruşi, un spectacol captivant din prezenţa însăşi oamenilor, din gesturile lor cele mai obişnuite: „În jurul cazanului de rachiu erau aşezaţi pe bănci şi taburete sătenii care aveau pus la fiert borhotul şi cei care aşteptau să le vină rândul, dar şi din cei în trecere, exact întâmplător, ca şi mine, cum spunea unul tare însetat. Vorbeau toţi deodată când spuneau lucruri importante. Se vorbea însă în linişte şi pe rând, cu pauze şi subînţelesuri când spuneau nimicuri şi se aşezau pietre de temelie pentru o tăcere binecuvântată în care susura lichidul din ţeava butoiului de răcire.” Dacă aş vedea în librării o carte scrisă de dv., aş cumpăra-o. GABRIEL PENEȘ. Poemul „Unde se duc îngerii când mor?” este o mică bijuterie literară. Reproduc prima parte a poemului, exprimându-mi totodată regretul că îl imitați, până la pastișă, pe Marin Sorescu. Ideeal ar fi să aveți un mod de a scrie care să nu semene cu al nimănui, „Și, totuși, unde se duc/ îngerii când mor?// O să vă spun ce știu,/ dar nu trebuie să mă credeți pe cuvânt.// Se spune că mai întâi le cad aripile/ una câte una/ brusc sau treptat/ depinde de cât a zburat fiecare la viața lui.// Apoi coboară printre oameni/ se îmbracă în negru și gri/ să nu atragă atenția/ se feresc de spitale/ să nu vadă cineva cicatricile/ locurilor unde au fost aripi cândva/ și caută.// Caută alți îngeri printre oameni,/ doar că aceia încă nu știu că-s îngeri/ neavând vreo aripă crescută/ sau crezând că durerea aceea de spate, lângă umăr/ e doar semn de probleme la coloană.” ANDRE JASSY. A existat acum mai bine de o sută de ani un poet, Mihai Eminescu, care a scris în stilul dv., fără să prevadă că veţi apărea pe lume. El a publicat, printre altele, o poezie, „Şi dacă ramuri bat în geam” foarte asemănătoare cu cu poezia pe care mi-aţi trimis-o şi din care citez: „Dacă în valuri peste dealuri/ Se-nveleşte încet lumina/ E ca în mine tu s-adormi/ De-acum întotdeauna.” Aveţi mai puţin talent decât acel poet pierdut în negura timpurilor, dar ce contează? Îi sunteţi superior din punct de vedere tehnic: dv. folosiţi calculatorul, nu ca el, care trebuia să înmoaie mereu o pană în cerneală...

4 comentarii:

  1. Gheorghe Urzica (zis Corbec)29/1/13 7:32 p.m.

    Gheorghe Urzica (Corbec)
    Va multumesc domnule Alex Stefanescu pentru blandetea cu care m-ati mangaiat pe crestet. Viata la tara pe timpul vegetatiei m-a facut sa cobor cu povestea mea printre oameni. Dar am luat acelasi principiu de dualitate cu mine, exteriorizandu-l, nu mai este o dualitate interioara, ci una despartita de un gard, un pai sau un atribut al personalitatii. A fost un exercitiu pe care il voi alatura si integra chiar dualitatii interioare unde sunt "acasa".
    Va multumesc mult tare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Maestre,
    Sunt un neofit. Ştiţi asta. Mi-a plăcut şi de această dată ciorba dumneavoastră de perişoare, pe cuvânt. « Dacă aş vedea în librării o carte scrisă de dv., aş cumpăra-o. » Perişoară. Pe bune, nu « pirelli ».
    « Îi sunteţi superior din punct de vedere tehnic: dv. folosiţi calculatorul, nu ca el, care trebuia să înmoaie mereu o pană în cerneală... » Perişoară, în zeamă de moare...

    P.S. Un anunţ care nu vă interesează. Am cedat presiunilor… asta este expresia care se poartă acum când cineva ştie că face un lucru prost – prost făcut, prost ieşit – dar nu se poate abţine, şi am început să scriu aiurea :

    http://bordelezu.blogspot.ro/2013/01/bordelezu-un-fustangiu.html
    http://bordelezu.wordpress.com/2013/01/31/bordelezu-cine-mama-dracului-mai-e-si-asta/

    Staţi liniştit, nu voi mai recidiva. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O arzi pretios , nu ne pasa ce ai scris acolo , de ce ar trebui sa ne pese

      Ștergere
  3. Celor care au cu adevarat talent eu le-as recomanda sa nu citeasca poezie, fiindca de cea mare oricum dau, iar ca sa o citeasca pe cea mica... n-au la ce - fiindca se micsoreaza sau cad in patima tertipurilor. Cat despre poezie veche, noua, moderna...simple aiureli, exista doar pezie buna, poezie proasta si poezie pe care o poti citi si care nu te face de ras. Oricum poezia aceea adevarata, prin care se ajunge la muzica, nu poate exista in afara rimelor. Cealalta ramane cat e, oricat ar fi de impregnata cu metafore, de inteligenta autorului - adica la un alt 'esalon'.
    Poeti adevarati sunt cei care isi gasesc singuri stilul fara sa aiba habar de stilurile celorlalti, care se construiesc instinctiv si apoi se percep constient.

    RăspundețiȘtergere