Aştept să vă maturizaţi...

ANDREI LANGA. Este ceva artificial în scrisul dv. Poemele par confecţionate din material plastic.
ALIN DIACONU. Poemele jucăuş-euforice pe care mi le-aţi trimis dovedesc că aveţi aptitudini pentru scris. Aştept şi alte texte.
MAGDA HULUBENCO. Versurile dv. sunt un joc de-a misterul, neinspirat şi neconcludent. Cred că ar trebui să încercaţi şi altceva.
CICI MARIA DRĂGAN. Aveţi, în proză, o predilecţie pentru senzaţional şi melodramatic. Şi ştiţi să captivaţi, cu aceste mijloace, cititorul. E ceva, dar nu e destul.
VASILE JIVICI. Prin dezinvoltură, oralitate, tratare familiară a unor vechi simboluri (povestea cu nimbul de care trageţi fără să reuşiţi să-l clintiţi de pe cap) semănaţi cu Marin Sorescu. V-aţi propus să continuaţi experienţa lui poetică sau e o simplă coincidenţă?
ADRIAN VOICU. Mi-aţi trimis o prea mare cantitate de text. Am citit numai „Libreville, Gabon”, probabil un fragment de roman, care nu m-a entuziasmat. Imitaţi dezinvoltura din unele romane americane de acţiune, folosind un limbaj golănesc: „ne-am pus să lingem câte-o bere”, „bună rău”, „ne-am schimbat în nişte ţoale adecvate” etc.
IOAN ALEXANDRU POPA. Versurile sunt doar năstruşnice, nu emoţionează.
ANTON MARIN. Romanul „Manuscrisul lui Titus”, aşa „uşor” cum este şi cum recunoaşteţi şi dv. că este, se citeşte cu plăcere. În mod evident aveţi talent literar. Observaţiile dv. – fugitive, dar pătrunzătoare – asupra vieţii de fiecare zi, în special asupra vieţii conjugale şi a celei de la ţară, fantezia bine controlată, umorul, cam deocheat, însă foarte rar vulgar contribuie, deopotrivă la cucerirea (pentru o noapte, nu pentru o viaţă) a cititorului. Când va veni momentul am să propun romanul pentru publicare la editura virtuală „CORECTbooks”, în colecţia „Noul val”.
BOGDAN TUPILAT. Scrieţi într-un mod împiedicat-dezinvolt, aveţi îndrăzneala nefirească a cuiva care şi-a învins timiditatea:
„Calvar de sâni/ În vara posedată!/ Suport amar... de goliciune/ Printre nutriile-ncălţate/...şi salivez la manechine// Dar ce folos să freci la plastic?/ Că-nţepeneşti... de zor.”
Aştept să vă maturizaţi, să vă eliberaţi de complexe.
VALENTIN ENACHE. Îmi pare rău că vă dezamăgesc, dar întâmplările (fie şi reale) sunt povestite într-un stil pueril şi n-au legătură cu literatura. Rămâne faptul că sunteţi simpatic.
WASZLAW BRNO. Un singur text (în care se simte vag influenţa lui Nichita Stănescu) mi se pare demn de luat în considerare:
„Nu eu am ucis îngerul/ Nu eu i-am strivit capul de trepte/ Nu eu i-am şters sângele/ Curgând./ Nu eu l-am scuipat şi/ I-am tăiat aripile şi/ Nu eu mi-am luat zborul cu ele./ Nu eu am ajuns în ceruri/ Şi m-am dat drept înger,/ Nu eu, nu eu, nu eu!/ - Dar cine?” („Proces”).
Celelalte n-au coerenţă, se sfărâmă între degete.
IOAN CIOBOTA. Articolele pe care m-aţi invitat să le citesc nu sunt articole, ci predici. Nu am competenţa necesară ca să le evaluez, dar, intuitiv, îmi dau seama că sunt bine gândite şi că ajung la conştiinţa credincioşilor.
ANDREI P. VELEA. Aveţi sensibilitate şi o imaginaţie productivă. Faceţi însă exces de metafore. Fiecare poem seamănă cu un brad de Crăciun care nu se mai vede din cauza podoabelor.
RĂDUCU RAREŞ. Scurtele eseuri de pe blogul dv. pe care m-aţi îndemnat să-l accesez nu prezintă interes ca literatură. Ele dovedesc doar că sunteţi un tânăr inteligent, în curs de formare, care încearcă să se înţeleagă pe sine.
COSTIN ROTARU. Începutul de roman SF pe care mi l-aţi trimis este simplist, ca o compunere şcolară.
VALENTIN COJOCARU. Nu am înţeles poemul dv., „Fond genetic”:
„Nu pot să nu mă înfior când ştiu şi simt că/ La temelia propriei credinţe se află sămânţa pieirii mele/ Iar eu nici măcar nu am putut vedea florile de pe-al meu mormânt...” etc.
DOINA POPESCU. Istorisirile dv., inconsistente din punct de vedere literar, nu lipsite însă de umor, pot fi publicate în presă. Într-o carte nu le-aş reproduce (deşi dv. aţi făcut-o).
ŞTEFAN VIZIRU. Ideea că ziua de 14 miercuri îi aduce cuiva ghinion nu poate susţine o povestire. Aş fi vrut să vă sfătuiesc, ironic, să scrieţi despre o pisică neagră care v-a tăiat calea, dar nu meritaţi să fiţi ironizat. Sunteţi un om de bunăcredinţă căruia îi lipseşte, deocamdată, experienţa literară. Când povestirea „14 miercuri” o să vi se pară chiar dv. naivă, scrieţi-mi din nou.