Mai bine dormeaţi...

ANA PAPAHAGI. Citesc cu întârziere textul, de un umor nebun, numit de dv. „scrisoare de intenţie”. Demult îmi doream să parodieze cineva, cu o ironie nemiloasă, limba de lemn a „euro-cv-urilor” şi „aplicaţiilor”. Şi iată că dv. îmi îndepliniţi dorinţa. Mulţumesc. Pentru edificarea celor care frecventează acest blog, transcriu un scurt fragment din „scrisoarea de intenţie”:
„Obiectivele mele profesionale vizează atingerea excelenţei în domenii variate, nu exclud agronomia, construcţia de maşini, teoria cunoaşterii, mitul peşterii şi, în ultimul timp, m-am simţit atrasă de ordinea firească a lucrurilor. În plan personal citesc cărţi despre poeţi ce plagiază cuvântul zeilor, inclusiv ultima carte pe care am citit-o. De asemenea, susţin, cu multe gâfâituri şi zdruncinături de coduri morale, relaţii sexuale, erotice şi de dragoste cu ceilalţi şi cu mine însămi.”
ALINA MARIA GRIGORE, LIVIU OFILEANU. Dacă sunteţi nemulţumiţi de modul cum v-am evaluat textele, nu are rost să fiţi supăraţi. Puteţi să vă adresaţi altor critici literari.
P.S. În caz că îmi mai scrieţi vreodată, vă rog să folosiţi adresa de e-mail pe care îmi scriu şi alţi corespondenţi: alex2108145@gmail.com. Aceea de pe yahoo o ţin numai pentru mesaje afectuoase.
ROXANA CUCU. Ar fi bine să scrieţi mai firesc, ca şi cum v-aţi adresa unei prietene. Stilul la care recurgeţi acum este pompos şi stângaci în acelaşi timp:
„Nu se simțea prea pierdută; asta cu toată dezordinea prezentă atât în cadrul vieții sale sociale, cât și în spațiul ei personal. Se purta asemenea unui artist al cărui spațiu reprezintă un haos pentru cei incapabili să-și aproprieze elemente ale acestei lumi.”
CLAUDIU SIMION. Am primit cartea dv., „Să iubeşti un înger” şi vă mulţumesc că aţi făcut efortul să mi-o trimiteţi. Cartea însă nu m-a entuziasmat. Este un roman-fantasy, gen la modă azi, care mie mi se pare pueril şi lipsit de viitor.
SILVIA MARIA NETEDU. Regret că vă dezamăgesc, dar poeziile cuprind excentricităţi, care mai degrabă amuză decât provoacă o emoţie lirică:
„O lacrimă şchioapă/ şi-a fumat minţile/ şi s-a aruncat/ în golul sufletului meu.”
Şi mai sunt şi greşelile de gramatică, de exemplu „îi pot oferii” în loc de îi pot oferi”.
BOGDAN DRAGOŞ. Povestirile dv. voioase, scrise la persoana întâi, nu sunt mai mult decât o pălăvrăgeală care n-are legătură cu literatura. Nu este corect „doişpe ore”. Trebuie scris „douăsprezece ore” sau, hai să zicem, „douăşpe”, dar în niciun caz „doişpe”.
IOANA FUDULU. Dezinvoltura dv. agresivă din eseuri (sau ce-or fi) n-are valoare literară. Fotografiile pe care mi le-aţi trimis – cu bărbatul chel care scoate limba etc. – sunt dizgraţioase.
LIGIA OPREA. Proză poetizată forţat – aşa ar putea fi calificate scrierile dv. Şi totuşi, cine le examinează cu atenţie descoperă şi secvenţe emoţionante, cum este aceea cu chipul iubitului lipit de geam:
„Te aştept să vii din nou la geamul meu. Să baţi şi să aştepţi cu nasul lipit de fereastră. Răsuflarea ta fierbinte în fiecare anotimp picta delicate urme pe geam. Îmi plăcea să te privesc cum mă aşteptai plin de nerăbdare. Ştiam că eşti nerăbdător, întotdeauna îţi fremătai buzele, iar privirea-ţi ardea. Uneori, chiar intenţionat întârziam să vin la geam. Voiam să te privesc. Să te zidesc în minte, în suflet, în trup.”
P.S. Verbul „a fremăta” nu este tranzitiv. Corect ar fi „întotdeauna îţi fremătau buzele”.
ROBERT TRIF. Enunţuri bombastice, cu pretenţii de filosofie:
„Dincolo de ursită sunt legile, dincolo de/ legile tăcute ale universului este Spiritul,/ Dincolo de spirit este EL, Celălalt.../ Dumnezeu, Cel ce este, dincolo de timp,/ El însuşi fiind acel Dincolo...” etc.
COSTI ALEXANDRU. Poemele dv. naiv-sentimentale nu sunt bune nici ca texte pentru romanţe, pentru că prea sună fals:
„Lacrimi de argint/ Se vor strânge în tăcere/ Zadarnic... nu mai simt/ pământeasca durere!// Din stejarii tăcuţi/ Cădea/vor lacrimi/ În timp ce tu săruţi/Pământul plin de patimi...”
Este comică minuţia cu care notaţi ziua şi ora când aţi compus fiecare poem. Cel din care am citat poartă menţiunea: „Videle, 18 mai 1985. Ora 22:30”. Ce păcat că vă pierdeaţi astfel nopţile. Mai bine dormeaţi.