Nu știu ce sfat să vă dau...

CRISTINA POP. Talent, inteligență artistică, dramatism al ideilor. Așa s-ar putea caracteriza succint textele dv. Poemele, chiar și cele tradițional-declamative, emoționează: „Nu-mi slăviţi zeităţi ce nu râd, nici nu plâng,/ doar lăsaţi-mi icoana ce se unduie blând/ în uimirea rotundă a sânului stâng/ ce-şi aude abisul înăuntru dansând” Însemnările de călătorie au și ele farmec, datorită unei discrete infuzii de umor: „Debutul pe plan internaţional? Zagreb. De data asta la ore mai mult timpurii decât târzii. Plec din clubul studenţesc împreună cu un italian, cu care am de discutat probleme importante. Preocupaţi de soarta omenirii, uităm să ţinem calea indicată de liniile de tramvai şi ne trezim într-un cartier adormit, pustiu şi necunoscut. Alfonso vrea să-l întrebăm pe un nenea poliţist încotro e campusul nostru, iar eu constat, pentru prima oară în viaţă, că engleza nu mi-e utilă şi încep să regret că nu am învăţat sârbeşte. Până la urmă îl conving să ne întoarcem pe unde-am venit, regăsim liniile de tramvai şi uite-aşa revenim liniştiţi la discuţiile noastre.” Aștept noi vești despre dv. OVIDIU PETCU. De mult n-am mai citit un roman în versuri și anume de pe vremea lui... Pușkin, care m-a cucerit în tinerețe cu „Evgheni Oneghin”. Ampla dv. suită de poeme, intitulată „Ecuația Faust”, este un roman în versuri impecabil scris, care nu plictisește, dar obosește. A trecut vremea – dacă ne gândim la psihologia receptării de azi – când cineva avea răbdare, într-o lungă iarnă cu trăsuri înzăpezite, să stea într-un fotoliu în fața focului și să urmărească peripețiile unor personaje sau să descifreze o simbolistică literar-ocultă complicată. Totuși nu se poate ignora faptul că scrieți bine, ca un profesionist. Multe pasaje se remarcă prin dinamism și expresiviate. Un exemplu: „Abisul – şi din nou Mişcarea se revărsă în zori pornind/ pe-al ei făgaş firesc. Din zarea panglicii de-asfalt venind/ motocicleta-n goană-ntinsă mânând, ca alungat de turbă,/ un bărbat uscăţiv şi straniu accelera, la timp s-ajungă.// Roţile iuţi schelălăiră în curbă, către sat virând:/ nori negri, grei, vesteau furtună/ cum nu fusese pe Pământ./ Sub manta-i lungă, învăţatul/ avea-atârnată flinta veche// cu ţeava încă fumegând.” Nu știu ce sfat să vă dau. Poate să vă gândiți mai mult la efectul pe care îl au textele dv. asupra cititorului de azi. ARION MOVILĂ. Sunteți, într-adevăr, influențat (până la imposibilitatea constituirii unei identități literare) de Nichita Stănescu. Nu preluați nimic din versurile lui, dar scrieți ca el. „ea/ mă privea foarte repede/ nu puteam să scap, deși alergam o alergare înfricoșată și/ pedestră.// mă ajungea din urmă privirea ei, mă învăluia/ misterioasă, glorioasă și/ ecvestră.” Dacă tratăm scrisul dv. ca pe un experiment – de genul celui pe care l-a făcut Vasile Voiculescu, compunând noi sonete „de” Shakespeare – pastișa capătă un sens. Dar nu cred că e bine să folosiți această formulă la nesfârșit. PENTRU TOȚI CORESPONDENȚII. Adresa mea de e-mail este alex2108145@yahoo.com . Celor care îmi trimit textele supuse evaluării la această adresă, le răspund pe blogul: http://alexstefanescupostaredactiei.blogspot.ro/