PENTRU TOȚI CORESPONDENȚII. Vă rog să nu vă descurajeze faptul că nu tuturor am să vă răspund prompt. În numai câteva zile de la lansarea apelului am primit peste 200 de texte (unele de întinderea unor cărți). Mă bucură această afluență (datorată și sprijinului pe care mi l-au dat, cu generozitate, Lucia Verona și Alexandru Petria) și vă asigur, în continuare, că nici un mesaj nu va rămâne fără răspuns. Doar că acum sunt încă în vacanță, la mare, și am reacții lente. În scurtă vreme, întors la București, am să intru în ritm.
Pe de altă parte, le mulțumesc celor care comentează, pe blog, comentariile mele, dar îi anunț că n-am să mai intervin în discuția cu ei, fiindcă vreau să mă concentrez asupra evaluării textelor literare. În România sunt mii de autori care au nevoie de o părere calificată despre ceea ce scriu. Acești autori merită atenție, cu atât mai mult unii dintre ei sunt talentați.
Vreau să-mi fac datoria de critic literar. Și n-am de gând să pun textele literare primite în dezbatere publică. Judecarea critică a unei scrieri nu este un act democratic, ca luarea unei hotărâri în parlament, ci o problemă de specialitate. Când vreau să aflu dacă un diamant este autentic și cîte carate are, mă adresez unui bijutier, nu organizez o dezbatere publică.
ȘTEFAN CIOBANU. Imaginile folosite de dv. - și în proză și în poezie – sunt ingenioase:
”Inima îmi bătea ca un vecin în țeavă” etc.
Ele atrag atenția, ca o colecție de formulări sugestive, dar nu emoționează. Ideal ar fi ca utilizarea lor să nu rămână un scop în sine, ci să devină un mijloc de comunicare cu cititorul.
ALINA-DORA TOMA. Poeziile, sporovăială spirituală, de genul celei praticate, cu mai multă artă, de Marin Sorescu, se citesc cu plăcere, dar se uită repede. Proza scurtă suferă și ea de o anumită inconsistență, deși este bine scrisă (cel mai mult mi-a plăcut Schiță de personaj, care dezvoltă un inteligent joc de-a scrisul). Există ceva fantezist-luminos în scrisul dv. care mă face să cred că aveți viitor ca scriitoare.
IOAN MUGUREL SASU. Când am vrut să deschid documentul cu textul dv. mi s-a cerut parola. Vă rog să mi-l trimiteți deparolat. Altfel, vă dau și eu răspunsuri codate!
felicitari Alinei Toma!!!!
RăspundețiȘtergereExperimentele si colajele recente indica spre TOP
Adrian G - Israel
evaluare, evaluator, problema de specialitate-sigur nu sunteti de la FMI?
RăspundețiȘtergereEu eram sceptica in privinta aplecarii dv. asupra textelor, dar acum chiar va felicit pentru bunavointa de care ati dat dovada prin randurile de fata! Vacanta placuta, la mare!
RăspundețiȘtergereP.S. De asemenea, felicit pe cei care au avut curajul sa trimite texte domnului Alex Stefanescu!
scuzati, emotiile, deh! erata: sa trimite = sa trimita
RăspundețiȘtergereVacanta placuta! Stefan Ciobanu, presupun ca e aceeasi persoana, e un autor care a debutat cu un volum promitator. Chiar daca e o comunicare mai rece, poezia lui e agreabila, ingenioasa.
RăspundețiȘtergeredomnule Horia Garbea, da, sunt acelasi stefan ciobanu care v-a trimis volumul Convoi de tacere (nu este insa volumul de debut) si despre care ati scris in Luceafarul. drept pentru care va multumesc inca o data.
RăspundețiȘtergeresa inteleg ca in cele din urma autorul care va va placea cel mai mult va fi recomandat unei edituri sau pur si simplu va spuneti parerea legat de diferitele texte primite?
RăspundețiȘtergereCred ca cel mai bun si mai drept dintre autori o sa fie recomandat bratului secular. ;)
RăspundețiȘtergereAlex Stefănescu este un caz rar de inconsecvenţă, deşi este al doilea critic după manolescu, am avut o mare simpatie pentru domnia sa, dar fie memoria ăi joacă feste , fie labilitatea li lipsa unor criterii valorice ferme îl duce la "execuţii" total nedrepte şi contradictorii cu propriile aprecieri. Nu mă refer numai la mine, ar fi meschin să mă pu neu ca exemplu, în virtutea unei vechi afinităţi îi urez să fie mai obiectiv şi mai puţin pus pe batjocorirea unor oameni, pentru că poeţii suntşi ei oameni. orgoliul nu-l ocoleşte nici pe Alex. Ștefpnescu, care este un istoric literar și nimic mai mult. Regret. .
RăspundețiȘtergerescuze pentru typos
RăspundețiȘtergeredomnule boris marian, cinstit ar fi sa validati prin exemple opinia conform careia 'vocea' criticului este inconsecventa, altfel riscati sa fiti prost inteles
RăspundețiȘtergerereferitor la "batjocorirea" poetilor, exagerati
o critica, fie ea si una dura, nu inseamna batjocura, umilire, afron, decit pentru cei care asa vor sa o (eronat) perceapa
sau ar trebui sa fie menajati toti cei care scrintesc literatura si batjocoresc, de aceasta data "pe bune" limba romana?
A muri de râs este o tragedie
RăspundețiȘtergereA muri de râs, undeva pe-Amur, într-un cor o voce scoate un sol pur, nici memorii scrise, nici narcişi, narcise, a muri de râs, când suntem de plâns. Poţi veni cu negrul frac, să zici că-i alb, nici arheologia nu este un fleac, nu păstrează glorii, nici poeme, dar, aur, arme, scrieri şi un vechi amnar, îl aprinzi, se pare că a fost un om ce râdea de toate şi a râs în somn, vulturul în norii albi râde şi el, a muri de râs poate şi.-un mişel, toţi vorbim de moarte, ignoranţi total, adevărul pare dezbrăcat, banal, când închid eu ochii, poate doar mă rog, dar este posibil să mă simt milog, deşi niciodată nu am fost umil, as muri de râs tocma-n Bougainville.
Orizontul pulsa ca inima unui nebun. Un câine tremură sub scară, ud. Înaintea ninsorii, trece întotdeauna un prinţ nevăzut. Nu-mi plac bocancii vânătorilor, nici bucuria glonţului ajuns la ţintă. Aceste iepure nu trebuie ucis. Un steag negru se înalţă din lanul de grâu. Stele negre se rup una de lat. În mijlocul pieţii golite, un jilţ, în el un judecător, în faţa lui o biată oaie jupuită de vie. Judecătorul trage din trabuc. Apare botul unui cal, calul nechează, judecătorul se sperie. Piaţa este din nou goală.
Din telefon nu iese nimeni, din window nu iese nimeni, dar dialog există. Binecuvântat fii omule, că m-ai auzit. Nu-mi plac plângăreţii, deşi, înţeleg să poate muri nu numai de râs, se poate muri din dragoster, din nedragoste, de foame, de îndestulare, de prea mult bine, de prea mult rău, dar şi o frunză moare, nici nu ştii de ce. Copacul râde şi frunza moare. Trebuie să te uiţi la mine- să-mi spui- ce se întâmplă? De ce iarba creşte în jos, de ce sentimentele dispar ca şi norii? De aş avea un avion ultramodern, aş prinde sentimentele din urmă. Am auzit că norii au viteze fantastice, în viaţa mea sunt câţiva oameni care strigă după ajutor, iar eu pur şi simplu nu ştiu ce să le spun.
Bravo!
RăspundețiȘtergereDaca e anonim, il semnez: Ionica
Ah, iar acest Baris Marian (Mehr)! Kakoi ujas!Prosto kaşmar!
RăspundețiȘtergereAm retrimis textul, deparolat de aceasta data. O fi ajuns?
RăspundețiȘtergere