Să scrieţi cum nu mai scrie nimeni...

ANDREI-ŞTEFAN IORDACHE. Stilul stângaci-solemn în care vă prezentaţi m-a prevenit de la început asupra imaturităţii dv. Iar însemnările dv. filosofice, numite de dv. cu o emfază involuntară (şi de aceea oarecum simpatică) „operă”, confirmă că, deocamdată, nu aveţi experienţa necesară pentru a scrie un jurnal de idei. Ele exprimă o dramatică dorinţă de cunoaştere, dar eşuează în banalitate:
„Realizez că atunci când eşti jos te poţi duce doar în sus, dacă există dorinţa de a părăsi acel loc teribil, bineinteles, făcând abstracţie de faptul că, la un moment dat, vei ajunge din nou spre acel loc, într-o oarecare măsură. Faptul că nu pot avea prieteni, faptul că mă simt din ce în ce mai singur pe zi ce trece, faptul că îmi tot spun că va fi bine pentru mine, cândva, mă face să cred că nu va fi.”
Eu cred, dimpotrivă, că va fi bine. Deocamdată însă nu sunteţi format ca intelectual (ceea ce nu e grav la douăzeci de ani).
FLORIN. „Domnule Alex. Ştefănescu, am o propunere pentru dv. Am înţeles că să sunteţi în căutarea unui talent încă nu foarte cunoscut lumii. Vă propun şi recomand blogul unei tinere scriitoare, care se numeşte Simona Mîndra.”
Am vizitat blogul. Textele cu pretenţii literare postate de preferata dv. (care are, nu se poate nega, o personalitate puternică) sunt de un patetism uneori strident şi suferă de amatorism.
MIHAI CARABET. Înainte de a fi un autor, sunteţi un personaj. Am remarcat modul trufaş-provocator şi totuşi politicos în care v-aţi compus cartea de vizită: „Mă numesc Mihai Carabet, am 20 de ani şi sunt student la Facultatea de Litere, anul II, Universitatea de stat din Republica Moldova. Cunosc limbile franceză, rusă şi greacă. Îmi place moartea şi cum se comportă câinii. Îmi plac femeile, deşi îmi displac majoritatea. Nu am fost niciodată obsedat de scris, am fost mai degrabă avortat de realitate. Vă mulţumesc pentru timpul acordat, cu mult respect, M.C.”
Din păcate, ca poet vă aliniaţi la o modă care nu poate duce departe. Blazare, sarcasm, exhibare monotonă a ceea ce este prozaic în viaţa de fiecare zi – acestea sunt ingredientele unui gen de poezie practicat în momentul de faţă de sute de autori:
„o făceam pe mutul iar tu enervată trânteai farfuriile în chiuvetă/ seara îţi luai ochii în palme îi ascuţeai de asfalt/ şi-mi spărgeai privirea/ iar eu mă întorceam brusc la perete/ îţi arătam fundul transpirat şi începeam să vorbesc cu peretele despre viitor/ îmi spunea că ar fi mai bine să-mi iau un bilet la un tren de moscova/ să dau un telefon tatălui meu/ şi să-l rog să mă facă şi pe mine sfarşik (sudor)/ să nu dau de ştire un an/să mă întorc cu costum sport/ ghete adidas/ chipiu de piele/ barsetkă/ maşină/ să-mi fac o sută de prieteni/ să mă îmbăt zilnic pe piesele lui krug şi petliura/ iar serile să vomit fericirea în palma ta”
Este adevărat că scrieţi mai bine decât alţii (folosind cu o siguranţă admirabilă limba română), dar aştept mai mult de la dv. De exemplu, să reinventaţi poezia pe cont propriu, să scrieţi cum nu mai scrie nimeni.
JASMINE. Schiţa „Amalgam de sentimente” – despe relaţia nebulos-erotică dintre o prozatoare şi propriul ei personaj – poate fi considerată un inteligent joc literar. Mi-ar face plăcere să-mi trimiteţi şi alte texte.
EUGEN ADRIAN TRUŢĂ. Mi-aţi trimis pagini eseistice de bună calitate, cu umor de idei, cu interpretări paradoxale ale unor situaţii (aparent) cunoscute de toată lumea, cu observaţii pătrunzătoare asupra instabilei şi indefinibilei relaţii dintre un bărbat şi o femeie. Faptul că sunteţi „student teolog şi filolog în Alba Iulia” reprezintă o garanţie în plus că sunt şanse să vă afirmaţi ca eseist. Reproduc, ca exemplu, doar o o secvenţă din ceea ce s-ar putea numi „o dialectică a iubirii”, dar ar merita transcrise câteva zeci.
„Femeia ideală? O existenţă haşurată în adâncul oricărui bărbat, ce rareori are dreptul să se exprime.”
Este foarte bine scris şi ultrascurtul eseu care se încheie cu memorabila propoziţie „Sufletul meu e o proză necenzurată”.
PENTRU TOŢI CORESPONDENŢII. Peste două zile (marţi, 4 ianuarie 2011) am să postez şi alte răspunsuri. Vă urez tuturor un an bun, cu succese literare şi cu un Alex. Ştefănescu mai prompt.