O adiere de literatură

SORINA DIACONU. Ideea este impresionantă. O femeie de 92 de ani, de la un azil de bătrâni, pleacă să se plimbe prin parcul „Ciobănaşul”, fără să-şi dea seama că este moartă de câteva ore. Acolo îl întâlneşte pe soţul ei, mort cu 18 ani în urmă, care, iubind-o nespus de mult, refuzase de-a lungul acestor ani să se ducă pe lumea cealaltă şi aşteptase să o revadă.
Din începutul de roman pe care mi l-aţi trimis nimic din toate acestea nu se înţelege. Noroc că mi-aţi povestit dv. subiectul în mesajul propriu-zis. Dacă aţi publica vreodată romanul, ar trebui să-l însoţiţi de asemenea explicaţii. Vă daţi seama ce comic ar fi fi? Fiecare exemplar al cărţii ar avea anexat un pliant cu instrucţiuni de folosire, aşa cum au aparatele electrocasnice.

NICOLAE IUGA (Brad, Hunedoara). Textele sunt bombastice. O ridicaţi, de exemplu, în slăvi, în termeni ditirambici, pe regretata Monica Lovinescu, creând (involuntar) impresia că o persiflaţi:
„Am aflat cu profundă mâhnire că Monica Lovinescu a părăsit ORAŞUL LUMINĂ, desprinzându-se dintre stelele cu care a format corola de minuni a lumii noastre. Desigur, în steaua care îi va găzdui nemurirea, marea divă îşi va instala şi biblioteca, de unde ne va transmite din nou tezele şi antitezele cu care ne-a mângâiat, ne-a luminat şi ne-a ridicat la statutul de trestie gânditoare.”
Monica Lovinescu ar fi fost prima care v-ar ironiza pentru asemenea fraze sforăitoare.

RALUCA BLEZNIUC. Stilul precipitat, intensitatea trăirilor (care, parcă, vă sufocă), expresivitatea violentă a unor imagini vă prezintă ca pe o posibilă poetă (mă hazardez să fac această afirmaţie deşi, deocamdată, n-am citit decât un poem scris de dv., este adevărat, foarte lung). Sunt şi secvenţe eliptice şi ininteligibile, dar sper că în timp veţi deveni mai explicită, fără să sacrificaţi nimic din „sălbăticia” scrisului dv.

MARIAN RĂDULESCU. Autorul care v-a entuziasmat pe dv., Dumitru Istrate Ruseteanu, mi se pare şi mie talentat, dar nu atât de talentat cum credeţi dv. că este. Cartea sa, „Maria Egipteanca”, prelucrare a unei legende biblice, prezintă interes prin momentele de poezie. În rest suferă de retorism şi de un exces de filosofare.

ANCA MARIN. Am deschis documentul trimis de dv., dar e complet alb. Este vorba de un experiment literar?

ANDRA NECULA. Sunt inteligente şi amuzante versificările dv. în care valorificaţi limbajul utilizatorilor de internet. Este un joc de-a poezia care poate duce cândva la poezie (chiar dacă în prezent sunteţi studentă la Politehnică). Iată extrase din poemul care mi s-a părut cel mai fantezist:
„Eu sunt un radical din trei ce navighez pe internet,/ Tu însă eşti o epigramă şi mă atragi ca un magnet,/ Eu mă droghez doar cu ip-uri, iar Google-ul mi-e aşternut,/ Tu însă eşti profanator, chiar al propriului root./.../ Aştept un email din rai,/ Între timp downloadez de pe ODC, «Răpirea din Serai»./ Am intrat din curiozitate pe contul tău de hi5,/ Eşti persoană reală? Aş vrea să ne vedem şi live// Sau poate să îţi las un comm cu adresa mea de mess,/ Dacă îmi dai add sigur am avut success./ Mă fascinează id-ul tău yahoo messenger/ Observ schimbarea de la avatarul tău, căci am un spirit ager.// Sunt plictisit, am să mă apuc de hacker-eală,/ Sparg un cont şi uit de viaţa reală/ Trecând prin firewall-uri şi proxy-uri ca lama prin geanta de piele./ Cu nonşalanţă şi tupeu mă plimb prin LAN-urile americane.Ce plăcere!// Eu sunt un radical din trei ce joacă Counter Strike./ Eu sunt un radical din trei ce joacă Montan Bike./ Şi îmi permit căci am un RAM de 3 giga bites;/ Eu sunt un radical din trei ce joacă Counter Strike,// Undeva departe plouă acum...”

LEONARD ANCUŢA. Am citit la întâmplare câteva pagini din cele trei cărţi pe care mi le-aţi trimis. Sunteţi talentat şi original, textele dv. au o remarcabilă densitate literară, dar scrieţi parcă pentru dv., ignorându-l pe cititor. Literatura, din punctul meu de vedere, nu e un scop în sine, ci un mijloc de a-i cuceri şi emoţiona (în sensul larg al cuvântului) pe semeni.

IRINA LUCIA MIHALCA. Vă reuşesc poemele în care evocaţi personaje şi peisaje exotice. Celelalte sunt prozaice.

GEORGE SAFIR. Nu se mai scrie, aşa cum scrieţi dv., de o sută de ani:
„Chemat-ai greierii să-mi cânte,/ În poala ta să mă dezmierzi;/ Şi zorii dulci să mă descânte,/ La mine-n suflet să te pierzi.// Obrajii mi-ai spălat cu rouă,/ Uscatu-i-ai cu sărutări;/ Şi ne-am iubit pe lună nouă,/ Pe-un pat de ierburi şi de flori.”
Îndrăgostiţilor nu le mai cântă greierii, ci telefoanele mobile, iar paturile lor de ierburi şi flori au fost înlocuite de saltele ergonomice.

GEORGE CORNILĂ. Proza pe care mi-aţi trimis-o este poetizată excesiv, seamănă cu un tort greu de sirop. Cred că aveţi aptitudini pentru scris, trebuie doar să fiţi mai direct. De ce? Pentru că altfel nu-l veţi atrage pe grăbitul cititor de azi.

IRIS BANCIU, LISANDRU CRISTIAN, DORRINA POPA, ANGELA TOCILĂ, IONUŢ CARAGEA, MAGDALENA CHIRILOV, IULIA IANCU. În textele dv. se simte o adiere de literatură, dar este, deocamdată, prea puţin. Vă rog să mă ţineţi la curent cu ce mai scrieţi.