duminică, 11 decembrie 2011

Bucuria comunicării...

ROXANA ŞTIUBEI. Faptul că extrageţi din fiecare poem unele versuri şi le mutaţi pe o coloană alăturată, obligându-l pe cititor să le caute cu privirea, nu face textele dv. mai interesante. Aveţi un mod de a scrie pueril-excentric care miră la început, dar în cele din urmă plictiseşte. Reproduc ca exemplul poemul „M iiiiiiii”:
„Întrebarea magnifică existenţială/ «De ce?»/ A fost pusă de prea multe ori.../ La început a fost un cearşaf/ Şi la sfârşit doar jumătate.”

MARIUS POP. „Vă ataşez prima parte a unui roman la care lucrez în dimineţile de sâmbătă.
Abuzul faţă de timpul dumneavoastră mi-ar plăcea să-l plătesc prin sinceritatea cu care vă exprimaţi de obicei părerea.”
Ceea ce am citit din romanul dv. „Călătoria închipuită a 3 prieteni în Transiberian” (corect ar fi „Călătoria închipuită a trei prieteni cu Transsiberianul”) este simpatic-superficial. Imaginaţia generoasă, dar neglijentă şi umorul ieftin fac ca romanul să nu reziste ca literatură. Îl puteţi citi la întâlnirile cu prietenii dv.

ALEXANDRU SFÂRLEA. Sunteţi un poet înzestrat (deşi prea puţin cultivat), cu conştiinţa valorii lui, aţi publicat şi câteva cărţi, nu înţeleg de ce îmi trimiteţi versuri la „Poşta redacţiei”. De-a lungul timpului m-aţi contrariat ca om (la început îmi trimiteaţi scrisori deznădăjduite, m-aţi ameninţat chiar, la un moment dat, cu sinuciderea dacă nu vă public în „România literară”, apoi mi-aţi declarat că îmi sunteţi infinit recunoscător, apoi aţi devenit insolent şi aţi scris cu o nestăpânită furie, fără să vă alegeţi cuvintele, despre lucrarea mea „Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000”). Totuşi, poemele dv. sumbre şi aluvionare, concepute cele mai multe sub forma unor „scrisori către Sing”, au continuat să-mi placă, prin dramatismul lor, prin tonul de jelanie obsedantă. Îmi place şi poemul pe care mi l-aţi trimis acum, „Un chip tragic, straniu şi înăsprit”. Dar, repet, de ce mi l-aţi trimis?

ALEXANDRU IOAN DESPINA. Volumul de povestiri satirice „Maneliştii”, la care – după cum îmi explicaţi – încă lucraţi (deşi mie mi se pare terminat) este bine construit şi scris. Personajele aduse pe rând în prim-plan – oameni de la periferia societăţii, care trăiesc cu naturaleţe din hoţie, înşelătorie, cerşit şi prostituţie – au figuri caricatural-expresive şi se ţin minte. Mi-ar fi plăcut să descoperiţi şi ceva frumos, măcar un licăr de umanitate, în existenţa lor promiscuă (având, eventual, ca reper romanul „Groapa” al lui Eugen Barbu). Mi-ar fi plăcut, cu alte cuvinte, ca volumul dv. (şi el, în felul lui, un roman) să nu fie exclusiv satiric. Dar, aşa cum e, poate fi considerat, fără îndoială, un succes.

TOMUŢA PAVEL. Este frumoasă intenţia dv. de a fi romancier la 15 ani (aţi citit „Căpitan la 15 ani” de Jules Verne?). Din nefericire, folosiţi inabil şi de multe ori greşit limba română, ajungând la formulări de un comic involuntar. Iată un singur exemplu:
„Ceea ce strica peisajul hibernal era Paul, eroul unei iubiri neprevăzute, veteranul rămas cu urme grave în piept după o hemoragie pasională.”

PENTRU TOŢI CORESPONDENŢII. Am întrerupt acum câteva luni alimentarea acestui blog cu noi răspunsuri, fiind descurajat – şi, mărturisesc, şocat – de trivialitatea unor comentarii. Ulterior, cu ajutorul nepreţuitei mele prietene, scriitoarea Lucia Verona, am activat sistemul de selectare a textelor postate, astfel încât să le pot bloca pe cele huliganice. Dar şi aşa consider iremediabil pierdută acea bucurie a comunicării pe care am simţit-o la înfiinţarea blogului. Este trist că trebuie să cenzurez mesajele corespondenţilor. Sigur este că n-am de gând să le resping pe cele care îmi sunt nefavorabile. Indezirabile vor fi, în spaţiul blogului meu, doar intervenţiile necivilizate.
...Revin pentru că a devenit o obsesie pentru mine. Cum este oare posibil ca în legătură cu literatura, pe care oamenii au inventat-o ca să-şi înfrumuseţeze viaţa, să se vorbească atât de urât?
P.S. Am să mă străduiesc ca în fiecare duminică seara să postez noi răspunsuri. Vă rog nu-mi trimiteţi sute de pagini de text, ci doar cinci-şase, ca să pot răspunde mai multor corespondenţi. Şi vă mai rog să folosiţi următoarea adresă de e-mail: alex2108145@gmail.com

9 comentarii:

  1. Uaaaaaaaaaaaaaaaau! Bine ați revenit și bine că ați revenit!!!

    Multe din problemele corespondenților dumneavoastră sunt cauzate și de faptul că nu știu la ce dată ați ajuns cu lectura mesajelor. Soția mea v-a trimis un text prin octombrie 2010, dar nu știm dacă l-ați citit, dacă l-ați ignorat ca fiind prea slab sau dacă îl păstrați pentru o eventuală nominalizare la Nobelul literar.

    Vă rugăm să ne spuneți și nouă unde ați ajuns cu lectura, dacă o faceți în ordine crnologică. Dacă nu le citiți în ordine strict crnologică, vă rugăm să ne precizați, în felul acesta nu am mai insista cu aceeași întrebare(„Unde ați ajuns?”)

    Vă dorim toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. constantin cretan12/12/11 7:24 p.m.

    Acela e un huliganism inofensiv, fara consecinte. E un huliganism naiv. Huliganismul periculos e cel care duce la acapararea vietii literare de gasti care promoveaza non-valorile. E un huliganism cinic. E un huliganism similar celui din perioada proletcultista. Huliganismul naiv e uneori doar o reactie la huliganismul cinic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Uscături inerente oricărei păduri

    RăspundețiȘtergere
  4. ei, domnule Cretan, daca era vorba numai de atat(de non-valoare, huliganism cinic) puteam sa mergem linistiti la culcare. E vorba de un plan ceva mai 'maret', prietenii stiu de ce!

    RăspundețiȘtergere
  5. NU, domnule, care nu imtelegi literatura postmoderna:))care este:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Domnule Alex Stefanescu,

    dupa o experienta indelungata pe site-uri literare, va inteleg lehamitea de a tolera reactii excesive, ca sa ma exprim cu blandete. Totusi, ma bucura faptul ca doamna Lucia Verona reuseste de fiecare data sa va convinga sa nu renuntati. Admir determinarea doamnei si o felicit pentru ca a inteles cat de important este pentru cei care scriu un raspuns onest de la un specialist.
    Oamenii va scriu din diferite motive. Poate ca unii au nevoie sa isi legitimeze public o oarecare parere pe care o au despre dumnealor ca autori, altii au sperante sau dubii relativ la ceea ce inseamna scrisul lor si au nevoie de clarificari, altii pur si simplu au un potential conflictogen pe care au tendinta sa si-l valorifice. Mai sunt si cei care au nevoie sa participe la discutii pe marginea fenomenului literar. In putine cazuri veti avea cu adevarat bucuria comunicarii. Dar pentru acestea, ma alatur doamnei Lucia Verona si va rog sa continuati!

    RăspundețiȘtergere
  7. Sînt și eu mulțumit că ați revenit și că ați luat decizia salutară de a modera comentariile (nu știu de ce era nevoie de un consilier pentru asta, dar îi mulțumesc Luciei Verona dacă ea a fost cauza determinantă). Altfel blogul dvs. era o simplă gazdă pentru huligani anonimi, ceea ce vă diminua prestigiul în percepția mea. Cred că aveți multe sfaturi bune de dat celor care ar avea înțelepciunea să le accepte.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mda, chiar ma intreb ce parere are domnul Alex Stefanescu despre huliganii cat se poate de reali care injura si ameninta cu moartea niste biete femei, asta da barbatie si control!

    RăspundețiȘtergere
  9. Stimate domnule Alex Stefanescu,

    Ma bucur din suflet ca ati revenit si astept in continuare un proiect "noul val"...

    Va felicit pentru ideea de a modera comentariile, chiar daca dvs., poate, vi se pare o forma de cenzura la care n-ati fi vrut sa fiti obligat. In jungla Internetului, insa, e normal si necesar pentru orice site sau blog care se respecta sa aiba o functie de filtrare a comentariilor...

    Va urez un An Nou plin de realizari si bucurii.

    RăspundețiȘtergere