duminică, 5 februarie 2012

Plăcerea de a mânca direct din cratiţă

PROF. RADU IOAN IEPURE. Textele pe care mi le-aţi trimis nu sunt poezii, ci cugetări în versuri. Stilul solemn-sentenţios şi modul stângaci de folosire a limbii române le fac uşor ridicole:
„Ca prizonier al vieţii, mă revolt/ Şi către ceruri eu întreb: de ce?/ Departe, în esenţa lui de loc/ Un strop de moarte este în orice// În viitor, ca şi în ce-a trecut/ Un strop de moarte vine să vegheze/ Fantasme care nu mai sunt de mult/ Şi nu vor fi nicicînd ca să dureze.”
Epigramele, lipsite aproape complet de umor, mai degrabă jignesc decât amuză. Un singur exemplu:
„Am auzit o veste,doamne/ Care nu este prea drăguţă/ Cică, Becali, pe sub haine/ Ar avea blană de... maimuţă!”
Sunteţi, regret că trebuie să v-o spun, departe de literatură.

LILIANA DAVID. Amestecul de science-fiction, proză fantasy şi poezie din povestirile dv. reprezintă, de fapt, un mod de a visa cu ochii deschişi. Este frumos că vă petreceţi astfel timpul (care bărbat nu şi-ar dori să întâlnească, în vremurile noastre atât de lipsite de poezie, o femeie ca dv.?), dar textele care rezultă n-au valoare literară. De ce? Probabil pentru că, scriind, nu aveţi în vedere un cititor căruia vă adresaţi, nu urmăriţi emoţionarea lui, ci vă scăldaţi de una singură în plăcerea reveriei. Defularea – iertaţi-mă că fac propoziţii apodictice, ca Moise – nu produce literatură.
În plus, impresia este stricată uneori de reminiscenţe din filmele SF americane:
„– Nic, redresează naveta! Mir, ţi-ai revenit?
– Da, şefa. Nu ştiu ce s-a întâmplat…
– Trebuie să ieşim de aici, să ne întoarcem pe Lună.
– Am redresat sistemul de timp subspaţial. Aici a fost o mică problemă, spuse Nic.
– Atât de mică încât era să ne trezim în alt univers. De fapt, am fost acolo.
– Cum… am fost acolo? mă întrebă Mir.
– Voi nu aţi simţit?
– Eu nu ştiu nimic.
– Nic, tu ai simţit ceva?
– Am simţit un miros cunoscut, când m-am trezit. Atât. Ai vreo explicaţie?
– Era mirosul lui Roger. Am revăzut toată scena dispariţiei sale. Probabil se străduieşte să se întoarcă. Dar n-a reuşit… Încearcă să ne contacteze prin subspaţiu. Cred că e prins între cele două universuri. Nu poate fi de două ori în acelaşi univers. S-ar autoanula. Doar dacă şi-a schimbat structura ADN. Însă nu ştiu cum ar fi putut face asta.
– Mai avem câteva minute şi ajungem. Acum ieşim în spaţiu.”

LIA VERNESCU. În poezie, ca şi în proza pe care mi-aţi trimis-o cândva, faceţi, din punct de vedere stilistic, un fel de patinaj artistic, cu alunecări rapide şi piruete graţioase, demne de aplaudat. Totuşi, sunt, parcă, prea multe cuvinte în textele dv. Impresia de... volubilitate feminină bruiază ceva din gravitatea unor momente. Iată ideile poetice (cum să le spun altfel?) care mi-au plăcut cel mai mult:
„desprinde-mi mâna lin din mâna ta, ca-ntr-o uitare/ un lotus lent îndepărtându-se de mal/.../ desprinde-mi mâna lin, n-o să mă doară,/ aşa cum scoicile – lipite mâini – nu simt/ din rugăciunea lor când sunt desprinse...” („Sunt scoici în care marea n-a rodit”);
„Nici o speranţă-mbrăcată în haina secundei de-atunci,/ căci am închis-o-n flacoane şi-am pus-o în scrinul cu vrăbii/ şi destrămata-i dantelă de spumă uitată pe stânci/ nu poate fi aşezată drept pânză nici unei corăbii.” („Desuet”)
„eu şi tu ne bem timpul îl savurăm/ în salon tolăniţi printre perne de catifea/ şi alte mărunte cuvinte silabe ah-uri şi oh-uri/ se târăsc la picioarele noastre se gudură/ fă-mă catren zice unul firav şi suav pisică gânditoare/ fă-mă distih vreau să fiu odă/ am filoh şi troheu şi dactil” („Supravieţuire”)

RADU ALEXANDRU. „Dacă timpul va fi îngăduitor cu dv., mi-ar plăcea să îmi explicați de ce poemul inserat (mai jos) este de valoare. V-am dat şi link- ul de unde l-am copiat: Clubul de lectură Institutul Blecher. Făcând public acest răspuns pe blogul dv., poate vor înţelege şi alte persoane de ce este valoros.
Dacă este posibil, vă rog să postaţi nişte poeme ale contemporanilor (poeţi consacraţi) pe care le considerați de calitate, de valoare. Cei care vizitează blogul să ia aminte cum se scrie un poem adevărat.”
Poemul lui Ilieş Gorzo, „simone d. beauvoir”, copiat de dv., este LIPSIT de valoare. Autorul mizează pe şocul pe care l-ar putea provoca imitând gândirea naiv-licenţioasă a unei fete dintr-o familie proastă. Modul ei golănesc de-a înţelege relaţia cu un bărbat nu-l şochează – cel mult îl dezgustă – pe un om educat, iar de plăcut nu poate să placă decât unui intelectual care face eforturi să se exprime ceremonios, care simulează, deci că este intelectual, şi aşteaptă cu nerăbdare ocazia să vorbească murdar. (Cunosc pe cineva care consideră un chin să mănânce din farfurie, folosindu-se de furculiţă şi cuţit, iar când rămâne singur acasă simte o plăcere să hăpăie mâncarea cu gura, direct din cratiţă.)
Cât priveşte poemele cu adevărat valoroase, doritorii le pot găsi ei înşişi în cărţile unor poeţi de azi ca Emil Brumaru, Ana Blandiana, Ion Mureşan sau Ioan Es. Pop.

35 de comentarii:

  1. "O dată la două, trei săptămîni, Elvira visa o
    fetiţă de vreo zece ani care venea cu un
    ciocan de jucărie şi o pocnea în
    creştet..." (petru cimpoesu) inceput de proza contemporana... acelasi
    stil, aceeasi idee, aceeasi caricatura...

    acelasi pistol de jucarie...
    acelasi trucaj de caine.

    ca o cheama elvira sau efimita, sau
    protopopescu, sau pascalopol, sau
    sefora... brigitte... tot aia, adica debutam in ras, in
    bascalie. la 2,3 saptamani, aceeasi imprecizie
    fortata, cautata, 12 trecute fix, cam pe la
    2, era cam 3, pe la pranz, dimineata. nu putem scrie si noi ceva simplu si asa ca
    despre oameni, nu despre caricaturi... nu
    ca elvira n-ar fi om, nu. se poate si ca in filmul lui cristi puiu:
    aurora...
    1. durata: 183 minute, neobisnuit, nu? si
    in acelasi timp poti raspunde la: e cam
    lung... cu: hai sictir! e filmu' meu, e cat
    vreau eu, pe urm. il fac de 5 h, vrei sa-l vezi, bine, nu, frectie, nu ma intereseaza!
    2. pentru crimele sale invoca un motiv asa
    intr-o doara, asa cu mult calm: lucrurile nu
    puteau ramane asa, asta-i buna, a zis
    justitia (avocat, judecator s.a.) ca e
    cumva, nu cred ca a gandit bine asa ca am schimbat starea de fapt. se poate si asa: ne mai revoltam,
    protestam, incendiem, intram in inchisori,
    iesim... mai spargem un magazin, o banca,
    visam, ajungem sa luptam, sa lovim, sa
    cream...
    n-o vad pe elvira facand astea sau pe efimita. noi nu suntem in stare sa descriem literar un sat
    izolat de zapada sau/si viscol... o dam in
    diverse: elvis ciocan lua lopata si incepu sa
    injure, efimita ciocan puse mamaliga la
    fiert...
    fa, efimito, daca nu e cartofi, ce mancam? ca nu putem sa vorbesc cu fata-ta, ca a cazut
    liniile... si gata, ne-a spart! raul f. rizescu, e-fimoza. preventie si
    tratament, ed. felcer, haifa, 2012

    RăspundețiȘtergere
  2. umblam cu o pungă de cadmiu la mine
    furam aluminiu mercur contacte de argint
    mă urmărea mirosul de tarr din camera
    lorizdei
    mă înhăitasem cu nişte declasaţi
    unul modela falusuri din noroiul de la periferie
    fumam stând pe borduri
    revoluţia asta nu ne adusese nimic bun ne
    caracteriza opusul lui workaholic
    nişte beţivi
    aveam ochii ficşi nu ne găseam locul rostul era o noapte
    destul de luminată
    îmi venea să mănânc nisip
    cum îşi puneau astea ochelari cu rame
    dreptunghiulare albe
    şi vorbeau despre cultura atât aveam în cap
    cum să scap de tendinţele astea
    livrescoide
    mă slăbeau din ce în ce mai mult
    era clar că eram singurul cumpărator al lui
    petean al lui drăgănoiu E. F. Rizescu, ICIL. Utima sticlă, Editura SP
    Art, Bucegi, 2012

    RăspundețiȘtergere
  3. Stimate domnule Alexandru Stefanescu, va multumesc pentru comentariul efectuat asupra materialelor trimise de catre mine.
    Precizand de la inceput ca,nu am orgoliul smintit de a pretinde negresit,o anumita valoare estetica versurilor scrise de catre mine,as avea totusi,cateva neclaritati sub forma unor intrebari punctuale :
    1).faptul ca ati citat cu valoare negativa,fix prima poezie si prima epigrama,din setul trimis,pt. fiecare in parte,ma poate indreptati sa trag concluzia ca le-ti citit exclusiv pe ele,neepuizand in mod exhaustiv intregul material ?
    2).sunteti de acord ca in materie de arta,criteriile de evaluare, desi postulate si axiomatizate, nu au taria irefutabila a celor ce apartin stiintelor pozitive, putand interveni masiv factorul subiectivismului(firesc uman)de perceptie al criticului ???
    Aceasta din urma teza, ducand la acceptarea-confirmarea celebrei zicale populare : "cate capete(de critici,as aduga eu !),atatea pareri ?

    cu respect
    prof. Iepure Radu Ioan

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnule prof. (sic!) Iepure Radu Ioan,

    1) în limba română, prenumele se scrie înaintea numelui, că de aceea se cheamă "prenume" şi nu "postnume". Deci vă numiţi Radu Ioan Iepure, asta dacă nu cumva numele de familie vă este Ioan şi părinţii s-au gândit să vă boteze Iepure, ca să vă alinte, probabil, Iepuraş.

    2) virgula de la "precizând de la început că, nu am orgoliul" e idioată.

    3) virgula de la "a pretinde negreşit, o anumită valoare" e la fel de idioată.

    4) virgula de la "aş avea totuşi, câteva neclarităţi" e, de asemenea, idioată. Fie scriaţi "aş avea, totuşi, câteva neclarităţi", fie "aş avea totuşi câteva neclarităţi".

    5) dacă criteriile de evaluare sunt subiective şi dv. nu aveţi încredere în gustul personal al lui Alex. Ştefănescu, de ce i-aţi mai trimis din "opera" dv.? Cred că, după capul dv., aţi dori ca critica literară să fie făcută de nişte maşinării gigantice, în care băgaţi, la un capăt, textul, iar pe dincolo v-ar apărea, pe o bucată de hârtie, verdictul. Nu merge aşa, domnule. Şi, înainte să cereţi opinii avizate, învăţaţi să respectaţi normele de punctuaţie (pe care vi le-am expus la punctele 2, 3 şi 4 de mai sus).

    Aşadar, reveniţi-vă din falsa stupoare şi lăsaţi-vă de scris.

    Nego.

    RăspundețiȘtergere
  5. ...numai ca, uneori, le este cam greu capetelor cu pareri mult prea diferite; sau le este capetelor pe umeri sa fie cu aceleasi concluzii

    RăspundețiȘtergere
  6. domnule "negru",probabil un prenume al sufletului dvs, de aceeasi culoare !
    Va bagati singur in seama ! Probabil sunteti un pensionar frustrat,de taierile fostului premier,si nu aveti alta peocupare(adica sa munciti !) decat sa maculati incolo si incoace, persoane pentru care nu reprezentati nimic !
    Va recomand sincer, si amical, sa va debarasati rapid de pretiozitatile dvs.de mare lingvist, si sa va duceti fuga-fuguta si pe la domnul psiholog (nu psihiatru,sic !- nu cred ca aiti ajuns inca, la acest nivel, dar timpul nu e pierdut !).

    RăspundețiȘtergere
  7. nego, mi-a placut...

    in plus, nu e greu sa invatam sa punem si noi spatiu dupa semnele de punctuatie. o minima tehnoredactare e buna si pentru un profesor.

    unde mai pui ca rasfoind o carte, un ziar vezi asta la fiecare rand, prin urmare, doar iti aduci aminte cum se tehnoredacteaza un text.

    RăspundețiȘtergere
  8. suntem rai uneori, unde n-o sa ajungem!

    Daaar ne putem salva aici! Ce ar fi daca am fonda un Iepure Fan-Club - moderat de catre domnisoara LIA VERNESCU ? Ii putem invita pe Nessy, pă Balenă-Albastră, pe doamna Domnica Radulescu, pe cine vrem noi, mai putin pe domnul Alex Stefanescu, fara Kritici! Eu zic ca trebuie sa facem ceva, timpul nu e pierdut..

    RăspundețiȘtergere
  9. Domnule anonim (în spatele căruia găsim acelaşi Iepuraş),

    1) nu sunt pesnionar. Am doar 30 de ani şi, spre disperarea dv., mă îndeletnicesc ŞI cu cronica literară.
    2) virgula din "frustrat, de tăierile fostului premier" e idioată.
    3) virgula din "să maculaţi încolo şi încoace, persoane" e, de asemenea, idioată. E ca şi cum aţi scrie "Mănânc, cartofi".
    4) virgula din "nu cred că aţi ajuns încă, la acest nivel" e de-a binelea idioată. E ca şi cum aţi scrie "Merg, la piaţă".

    Aşadar, rămâne valabil îndemnul meu din primul mesaj, stimate domn Iepuraş: învăţaţi, mai întâi, regulile elementare de punctuaţie. Abia pe urmă puneţi-vă la scris (dar nu literatură, că nu vă iese. Puteţi, cel mult, să scrieţi, în locul administratorului de la blocul dv., anunţurile din casa scării).

    A bientot!

    Nego.

    RăspundețiȘtergere
  10. Enache Narcis Nicolae10/2/12 1:19 p.m.

    Citind comentariile lui Nego (deşi codul bunelor maniere recomandă folosirea pronumelui de politeţie, pentru că nu există om care să nu merite un minim de respect(?), mă tem că nu pot să îi adresez un cordial "domnule"), mă apucă "râsu', plânsu'". Nu fondăm un "Iepure Fan-Club", ci luăm atitudine împotriva nedreptăţii şi a comportamentului abject. În unele ţări civilzate ai putea fi dat în judecată pentru agresiune verbală şi hărţuire morală. (în România ai putea fi împuşcat şi abandonat pe un câmp; auzi? mă întreb... ţi-ar simţi cineva lipsa?) "lăsaţi-vă de scris."? Dar cine eşti tu să recomanzi asta? Stăpânul artelor?! Etalonul suprem? Domnul "literă de lege"? (ah! se subînţelege că "domnul" are aici un simplu caracter ironic). Nego... Nego... Nego... Nego, omul care face "cronică literară"! Ha! De-a dreptul ilar. Nego, omul care ştie să pună "virgula"! Sigh! (ăsta e un fel de oftat) Mă simt atât de mic şi de bicisinic în faţa luminatei tale arte de a pune "virgula". Acum, vorbind serios, îmi provoci o senzaţie de ameţeală şi ireal, de "virgulă" pusă prea corect! Hasta la vista, Nego?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Nicolae (v-aş fi zis "domnule Enache" dar, din moment ce vă semnaţi, inept, cu nume/prenume în loc de prenume/nume, ca alter-ego-ul dv. Iepuraş, am bănuit că numele de familie al dv. este Nicolae),

      Ideea fan clubului Iepure nu este a mea. Dacă aţi fi citit atent mesajele înainte să daţi orbeşte cu oiştea-n gard, aţi fi constatat lucrul ăsta. Aşa că acest război duceţi-l în altă parte.

      În care "ţări civilizate" aş putea fi da în judecată? Şi pentru ce? Dv. nu păreţi a avea habar de legile româneşti dar, pentru că vă permite timpul liber, credeţi că puteţi jongla cu termenii şi cu ameninţările voalate după bunul dv. plac. Ei, vă dau o veste proastă: nu puteţi. Dacă o virgulă este pusă idiot, lucrul ăsta nu-l face idiot pe cel care-o pune aiurea. Dar îl face, în orice caz, nedemn de a scrie. Nu poţi fi scriitor dacă nu cunoşti reguli elementare de scriere, de ortografie ori de punctuaţie. La fel cum nu poţi fi medic dacă nu ştii pe unde vine ficatul.

      Nu e nimic ilar în ce am scris eu. La o adică, se poate proba tot ce am spus. Ilare sunt pretenţiile dv. de a fi luat în serios atunci când apăraţi un om lipsit de talent literar. Domnul Iepuraş poate fi un bun apicultor, un foarte bun prinzător de muşte, un vecin săritor ori un excepţional cântăreţ din frunză. Dar nu va fi niciodată scriitor. Şi da, asta v-o spune un cronicar literar.

      Ca să revin la idolul dv., vă mai spun o singură chestiune: mi se pare jenant modul în care adaugă acel "prof." înaintea numelui, de parcă ne-ar interesa foarte mult profesia celui care scrie poezie. Cum ar fi dacă volume de poezie ar fi semnate "matematician Ion Barbu", "învăţător Octavian Goga" ori "absolvent de medicină Angela Marinescu"? Ridicol. Păcat că, sufocat de dragostea pentru Iepuraş, dv., dragă domnule Nicolae, nu observaţi lucrul ăsta.

      Nego.

      Ștergere
  11. Domnilor,

    Eu, unul, sunt îngrozit când cineva soarbe zgomotos din oală, cratiţă, blid...conteaza mai puţin din ce, gestul mă oripilează. În clipa aceea îmi apare în faţa ochilor un monstru cu ochii tulburi, descărnat şi hidos, cu ochii mârâitori şi bulbucaţi, un monstru la pândă cu dinţii încleştaţi, cu sângele şiroindu-i pe barbă.

    Vechii indieni reprezentau Zeul Războiului ca pe un câine uriaş Negru, care muşcă din vise, te bântuie, întoarce coşmarurile din drumul lor şi le asmute.

    RăspundețiȘtergere
  12. ihmi pare ghine,ca ecsista inca omini ghe ghine,care hreu sa promoveze spiritu' aghievarului shi al dreiptatii!
    Vazut-am omini ghie ghine,ce au sesizat corect esenta problemei,si le multumesc !
    nu ma pretind cuoscatorul esoteric al taignielor, pa unde sa pune virgula,domeniul infailibil al domnisorului negru !
    insa, ca mocan din apuseni,si frecventator al mai multor stiinte omenschi,as vre,sa zac ca,nu conteaza topica cat,...sufletul !
    arta,draghii mei, ai mai mult sufelt, inefabil,explorare a taramurilor supra-sensibile,decat fada si seaca topica,regulament lingvistic !
    il invit pa donghisoru' niegru,sa sa initieze si in alte stiinta,ca sa nu ramana prizonieru propriilor scaghieri si nhieputinta !!!
    taiasca domnu' nost' Avram Iancu !
    io atatea ahuta-m ghie zis !
    prof. geodez si filosof Iepure Radu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Iepure (sau stimate domn Radu, că văd că încă n-aţi învăţat să vă scrieţi corect nici măcar numele),

      Nu vă mai fandosiţi atâta. Există o certitudine: dv. nu scrieţi literatură. Obişnuiţi-vă cu gândul acesta şi ocupaţi-vă de altceva. Cine ştie, poate veţi salva omenirea prin vreo invenţie colosală. Dar, vă rog, nu mai masacraţi limba română şi nu mai jigniţi literatura prin ceea ce scrieţi.

      În al doilea rând, iar aţi dat-o-n bară cu virgulele, ceea ce mă face să cred că sunteţi irecuperabil. "Aş vre, să zâc" şi "Zâc că, nu contează topica" sunt două dovezi clare că habar n-aveţi de regulile de punctuaţie.

      În al treilea rând, să aduceţi în discuţie "sufletul", chiar într-un comentariu cu vădită tentă ironică, e nelalocul lui. Pentru că, atunci când cineva încearcă să scrie un text cu pretenţii literare, fără a şti să mânuiască limba în care l-a creat, e penibil. Uneori nu ajunge doar "sufletul". Ce-aţi zice dacă, având dv. o problemă ce necesită o intervenţie chirurgicală, v-aş trimite la un medic chirurg foarte nou, total nepriceput în meserie, dar care compensează neştiinţa prin faptul lăudabil că "operează cu sufletul"? V-aţi lăsa pe mâna lui? Nu?! Aşa mă gândeam şi eu.

      Ca să nu mai spun că, într-adevăr, din versurile în care ne spuneţi despre blana de maimuţă a lui Becali reiese în mod clar că dv. scrieţi cu sufletul. E atâta lirism acolo, încât era gata-gata să fac diabet.

      Nego.

      P.S. Nu semnez "Negro", ci "Nego". Ar fi trebuit să ştiţi, dacă ziceţi că vă îndeletniciţi cu literatura, ce înseamnă acest pseudonim.

      Ștergere
  13. Mulţumesc pentru răspuns. Ar trebui să nu mai scriu.

    RăspundețiȘtergere
  14. Enache Narcis13/2/12 11:48 a.m.

    Imi cer scuze pentru iesirea necontrolata... Rautatea si raul ma dezgusta profund. Din pacate in comentariul anterior nu m-am dovedit cu nimic mai presus decat cel impotriva caruia am luat atitudine. Profund mahnit...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu v-aţi "dovedit cu nimic mai presus" pentru că nu aveţi cum, oricât v-aţi strădui. Regret.

      P.S. Şi, vă rog, nu fiţi şi dv. cu nasul pe sus, când aveţi erori de genul "nu există om care să nu merite un minim de respect". Vă las să căutaţi singur buba din acest enunţ al dv. Nu-mi fac, în schimb, iluzii c-o veţi găsi. Deci e bine că luaţi apărarea Iepuraşului: sunteţi din aceeaşi tagmă, şi anume aceea a pseudo-literaţilor cu exprimări defectuoase şi gramatică aproximativă.

      Ștergere
    2. Narcis Enache15/2/12 7:39 p.m.

      Cred că ar fi cazul să încheiem aici. Discuţia aceasta îmi provoacă o silă profundă. Sunteţi irecuperarbil ca om. Eu unul nu mai am nimic de zis.

      Poate domnul Alex Ştefănescu îmi va spune ce este greşit la acea exprimare. Mi-ar plăcea să aflu de la dânsul. Să fie oare la "minim de respect"? Ar fi fost corect "minim respect"? Mulţumesc.

      Ștergere
    3. E trist că nu ştiţi care e eroarea. Vă dau un indiciu: folosiţi un adjectiv (sau adverb) pe post de substantiv. Ar fi trebuit articulat. E o greşeală tipică celor care scriu mai mult decât citesc.

      Aveţi dreptate într-o singură privinţă, care mă bucură: suntem incompatibili (cultural, gramatical, ortografic etc). Dar, vă rog, pentru binele dv., nu vă mai faceţi de râs şi nu mai postaţi mesaje vag isterice pe un site care se ocupă cu literatura. Şi, mai ales, învăţaţi să vă exprimaţi corect.

      Toate cele bune!

      Nego.

      Ștergere
    4. Nu, domnule Nego (Nego - alias Ion Negoițescu, în istoria literaturii), nu trebuie articulat adjectivul "minim".

      Ca substantiv sau ca adverb norma recomandă termenul "minimum", "minim" rămânând doar adjectiv.

      Am corectat formularea domnului Narcis Enache într-o altă postare.

      Pentru cei interesați -la maximum- de termenii minim/ minimum&maxim/maximum, iată un articol edificator al doamnei Rodica Zafiu: http://www.romlit.ro/maxim_minim

      Ștergere
    5. Eu nici n-am spus asta. Am spus că Narcis Enache folosea forma de adjectiv ("minim"), deşi voia să folosească substantivul "minimum". Vă rog să recitiţi mesajul meu.

      Ștergere
    6. Citez: "folosiţi un adjectiv (sau adverb) pe post de substantiv.("un minim"-adjectiivul folosit pe post de substantiv -n.m.) Ar fi trebuit articulat."

      Toate cele bune, domnule Nego!

      Ștergere
    7. Da. Folosea un adjectiv ("minim") pe post de substantiv. Eroarea mea a fost că am spus "articulat", mi-o asum. Ideea principală era că folosea adjectivul "minim" în locul substantivului "minimum".

      Ștergere
  15. "un minimum de..."; daca e "minim" (adjectiv) e "un minim respect/ "un respect minim"

    RăspundețiȘtergere
  16. nego, decat sa faci pe moderatorul pe-aici, deschide-ti un blog si plictiseste-i pe altii. deocamdata nu ti-a cerut nimeni parerea critica

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lăsaţi jos mâinile din şolduri şi, poate, discutăm ulterior.

      Ștergere
    2. ai intrat neinvitat pe un blog si ai inceput sa dai lectii de morala si de gramatica tuturor. frustrarile se trateaza in alta parte

      Ștergere
    3. "Neinvitat pe un blog"? Adică dv. aţi primit o invitaţie prealabilă?

      P.S. Vă rog să nu mă tutiţi. Stilul dv. de a "dialoga" nu-mi permite să devin familiar cu dv.

      Ștergere
    4. mai mare pacatul!

      Ștergere
    5. Aşa zic şi eu. Vedeţi că nu sunteţi în stare să răspundeţi unei întrebări? Mai mare păcatul, cum bine ziceţi.

      Vă pup!

      Ștergere
  17. Lia Vernescu16/2/12 3:32 p.m.

    Domnule Stefanescu, multumesc mult pentru raspuns si ma bucur ca sunt cateva "idei poetice" care v-au placut.
    Aveti dreptate, sunt "prea multe cuvinte" in textele mele, ele ineaca mesajul (daca el exista) si pot sufoca (sau cel putin enerva) cititorul - asadar, aici as avea de lucrat.
    As vrea sa tin seama si de celelalte observatii ale dvs., pe viitor, dar sunt putin derutata pentru ca va referiti doar la aspectul stilistic ("patinaj", "piruete") care, credeam, nu are importanta prea mare si care, de altfel, nu este scopul (nu vreau "aplauze" cu orice pret), ci este tocmai stratul care trebuie dat la o parte. Ma interesa sa stiu ce credeti despre ce e dedesubt, da, sub acest strat de poleiala; "lava" poemelor, daca exista, nu spectacolul pirotehnic.
    Spuneti ca "impresia de... volubilitate feminina bruiaza ceva din gravitatea unor momente", dar nu stiu cum se face ca am impresia ca tocmai aceasta "volubilitate" va place fiindca, imediat, spuneti: "iata ideile poetice (...) care mi-au placut cel mai mult:" si ceea ce citati sunt (dupa parerea mea) pasaje in care este prezenta tocmai aceasta "volubilitate"; poate de aceea "Ghetsimani" nu e citat deloc, acolo ea nu exista, cred (imi imaginam in acel poem tocmai disperarea unei opere de arta, daca pot spune asa, prin fata careia trec cohorte de specialisti care o comenteaza strict "stilistic", fara ca nici unul din ei sa mai perceapa si emotia din ea, substanta ei, mesajul primar); iar in "Supravietuire", singurul pasaj "gratios" este cel citat de dvs., fiindca restul poemului nu e decat... povestea unui schelet (inventam o poveste a unui turn medieval vazut doar ca expresia in piatra a unui imens gatlej in care cuvintele au incremenit, nemaiputand fi spuse - imposibilitatea comunicarii).
    Ma auto-comentez si e detestabil, stiu, fiindca "nu se face" sa ma explic, dupa cum, pe buna dreptate, mi s-a mai atras atentia mai demult pe acest blog. Dar ma pune pe ganduri faptul ca va referiti doar la acrobatia si pirotehnia textelor. Si la nimic din ceea ce e (sau nu e) dedesubt. Cu alte cuvinte: degeaba am pus si un schelet in poem, fiindca tot numai "pirueta gratioasa" s-a vazut.
    Daca ma insel, imi cer scuze. Impresia pe care mi-o lasa cuvintele dvs. este ca dedesubt... nu e nimic; ca ceea ce scriu e doar o "pirueta gratioasa", "acrobatie stilistica"  si atat; ca scriu frumos, dar fara substanta. Asta as fi vrut sa aflu (ca si in cazul prozei): exista ceva dedesubt? Exista substanta sau nu? Sau sunt doar "o arama sunatoare, un chimval zanganitor"?
    Le intelesesem de mult pe unele femei frumoase, exasperate de propria lor frumusete care le eclipseaza substanta (daca o au), dar acum am ajuns in stadiul de disperare in care, daca m-ar intreba cineva: care credeti ca este un obiect de arta: vaca murata in formaldehida, pe jumate disecata si expusa in borcan a lui Damien Hirst, sau Mona Lisa lui DaVinci?, as raspunde instantaneu: vaca lui Hirst! Eu care, personal, nu-l consider pe Hirst artist ci doar un experimentator macabru, desi critica de arta afirma ca el este artist (nu doar artist de renume mondial, ci si cel mai bogat artist englez in viata; artistul care a facut pana si din sfincter un obiect de arta) si ca moartea este subiectul artei lui (desi, daca chiar vor sa vada un cadavru disecat si pus la murat, ca sa poata medita asupra mortii, nu stiu de ce unii il cauta in galeriile de arta si nu la morga sau la abator).
    Totusi, vorbiti de "gravitatea unor momente" si de "idei poetice", ceea ce ar putea fi semn ca exista ceva "substanta" in poeme, si poate ca ar trebui sa nu fiu ingrata, sacaitoare, acaparatoare si nesuferita, si sa ma multumesc doar cu atat. De aceea, inchei "bucla" acestui comentariu revenind la punctul din care am pornit: "Domnule Stefanescu, multumesc, cu intarziere, pentru raspuns"...

    RăspundețiȘtergere
  18. maica, maiculita, Doamne...
    vai de barbatul care
    va indrazni sa-i steie-n Cale:)

    nici frumusetea nu mai ajuta, la o adica

    RăspundețiȘtergere
  19. PENTRU NEGO. Vă rog să tăiaţi fraza insultătoare (ultima) din mesajul dv. şi să mi-l retrimiteţi dacă vreţi să vi-l public. În caz că nu vreţi să o tăiaţi, vă rog să o reformulaţi într-un registru stilistic mai prietenos.

    RăspundețiȘtergere